#biomecanica

• abătătoare — Termen anatomic vechi sau regional utilizat în trecut pentru a descrie o structură musculară, un ligament sau un canal derivat care realizează o deviere, o abducție sau o schimbare de direcție a unui flux fiziologic ori a unui segment corporal. În primele traduceri de manuale medicale și tratate de disecție din limba latină sau franceză în limba română, cuvântul era folosit ca echivalent pentru mușchii abductori (care îndepărtează un membru de axul median al corpului).
• abătător — Termen care descrie un factor, un stimul, un traiect nervos sau un element structural ce determină o schimbare de sens, o reflexie sau o deviere a unui impuls fiziologic ori a unei axe biomecanice. În neurofiziologie, se poate referi la căi neuronale colaterale (șunturi) care deviază influxul nervos de la calea sa principală în cazul unor leziuni centrale, ori la un aparat ortopedic conceput pentru a corecta axul abătător (deviat) al unui membru afectat de spasticitate.
• Abebe Bikila — Eponim medical și fiziologic derivat de la numele legendarului maratonist etiopian, utilizat în medicina sportivă, neuroreabilitare și fiziopatologia efortului (efectul sau fenomenul Abebe Bikila). Termenul descrie capacitatea extremă de adaptare neuro-musculară, economia cardiovasculară absolută și optimizarea proprioceptivă prin alergare desculță. De asemenea, în neurologia traumatismelor coloanei vertebrale, numele său ilustrează puterea voinței și reziliența psihică în procesul de recuperare funcțională post-traumă, după ce un accident de mașină i-a provocat paraplegie.
• adducție — Mișcare fiziologică sau biomecanică prin care un membru ori un segment anatomic este apropiat de planul simetric median al corpului. Acest fenomen structural este opusul abducției și este controlat de grupe musculare specifice care asigură echilibrul cinematic și funcțional al aparatului locomotor.
• adductor — Mușchi structural care apropie un membru, un organ ori un segment anatomic de axul median al corpului sau de un element de referință. În biologie, termenul definește și mușchiul puternic care permite închiderea strânsă a celor două valve ale cochiliei la unele specii de moluște bivalve.
• aductor — Mușchi a cărui contracție produce adducția, adică mișcarea de apropiere a unui membru sau a unui segment anatomic de axul median al corpului sau de un plan de referință. Ca adjectiv, termenul califică orice structură, organ sau mecanism biologic care îndeplinește această funcție motorie de tracțiune internă. Cei mai cunoscuți reprezentanți la om sunt mușchii adductori ai coapsei (lung, scurt și mare), localizați în regiunea medială, având un rol esențial în stabilizarea bazinului și în locomoție.
• antepulsie — Mișcare de translație sau de proiecție anterioară a unui segment al corpului (cum ar fi brațul, umărul sau mandibula) înainte, într-un plan sagital, raportat la o poziție anatomică de referință. Acest mecanism structural este coordonat de grupe musculare specifice și este evaluat frecvent în patologiile aparatului locomotor pentru determinarea gradului de mobilitate articulară și stabilirea protocoalelor de recuperare fizică.
• apucare — Acțiunea de a apuca și rezultatul ei; actul fizic sau mecanic de prindere, strângere, înșfăcare ori fixare fermă a unui obiect, a unei piese sau a unei suprafețe prin intermediul forței manuale ori a unui dispozitiv automatizat de prindere.
• artrometru — Aparat sau instrument medical utilizat pentru măsurarea precisă a amplitudinii mișcărilor dintr-o articulație sau a gradului de laxitate ligamentară a acesteia. Acest dispozitiv, mecanic sau digital, este utilizat frecvent în ortopedie și kinetoterapie pentru evaluarea obiectivă a flexiei, extensiei și stabilității mecanice, fiind esențial în diagnosticarea rupturilor de ligamente încrucișate sau în monitorizarea recuperării postoperatorii.