#cadastru

• agrimensor — Persoană specializată în măsurarea suprafețelor de teren, stabilirea hotarelor și întocmirea planurilor topografice sau cadastrale. În antichitatea romană, agrimensorul deținea un rol administrativ și juridic extrem de important, fiind responsabil de parcelarea pământurilor publice (ager publicus) și de trasarea limitelor coloniilor conform unor riguroase criterii geometrice.
• agrimensură — Arta, tehnica sau știința determinării exacte a formei, dimensiunilor și poziției unor suprafețe de teren; ramură aplicată a topografiei folosită pentru măsurarea și parcelarea proprietăților funciare. Include metodele matematice și instrumentale prin care se stabilesc hotarele administrative și hărțile cadastrale.
• alieare — Acțiunea de a aliea și rezultatul ei; formă nominală arhaică sau regională rară care desemna procesul istoric de aliniere a unor elemente topografice, de marcare liniară a hotarelor unei moșii sau de stabilire a unei asocieri formale între comunități ori clanuri rurale. Supraviețuiește exclusiv în manuscrise administrative vechi ca termen tehnic rudimentar pentru măsurători funciare.
• aliniament — Linie dreaptă marcată prin repere fixe care servește la orientarea, trasarea sau regularizarea unor elemente spațiale; direcție geometrică după care se aliniază clădirile pe o stradă, arborii într-o plantație sau trupele într-o formație. În sens urbanistic și juridic, reprezintă limita legală ce separă domeniul public de proprietățile private învecinate, determinând configurația stradală.
• alipire — Acțiunea de a alipi sau starea a ceea ce este alipit; îmbinare structurală strânsă a două elemente cu ajutorul unui adeziv, prin sudare ori prin fixare mecanică. În cadastru, urbanism și dreptul de proprietate, reprezintă operațiunea tehnică și juridică de unificare a două sau mai multe parcele de teren învecinate pentru a forma un singur corp de proprietate.
• alipuire — Acțiunea de a alipi și rezultatul ei; operațiunea juridică și tehnică prin care două sau mai multe imobile învecinate, înscrise în cărți funciare distincte, sunt unite într-un singur corp de proprietate din punct de vedere cadastral. În sens urbanistic, procesul permite comasarea parcelelor de teren în scopul realizării unui proiect de construcție unitar, respectând reglementările legale privind planul urbanistic zonal sau general.
• amplasament — Locul, terenul sau porțiunea de suprafață terestră delimitată precis pe care este situată, se construiește sau urmează să fie montată o clădire, o instalație tehnică ori o tabără militară. Reprezintă un element de referință fundamental în documentațiile cadastrale și în autorizațiile de construire, definind cadrul fizic și juridic al investiției.
• Angherești — Nume propriu geografic reprezentând o localitate, un sat, un cătun sau un cartier din România, format printr-un sufix colectiv-patronimic clasic ce indică așezarea originară a descendenților lui Anghene sau Anghel. Ca entitate structurală în nomenclatorul oficial al localităților, păstrează valoarea istorică a împroprietăririlor vechi și a modului în care s-au dezvoltat comunitățile rurale în jurul unui nucleu familial.
• Anghinești — Nume propriu geografic reprezentând o localitate, un sat sau o componentă teritorială din spațiul românesc, format printr-un sufix colectiv-patronimic tradițional ce indică vatra sau așezarea originară a descendenților neamului Anghene sau Anghel. Ca entitate în nomenclatoarele oficiale și baze de date onomastice, conservă memoria organizării sociale rurale în jurul unor nuclee familiale istorice.
• apropietar — Formă arhaică, hibridă sau regională rezultată din contaminarea dintre verbul 'apropia' (sau 'apropriere') și substantivul 'proprietar'; termen utilizat istoric în documente juridice și cadastrale pentru a desemna un proprietar vecin, un coproprietar sau o persoană care își însușea un bun imobil aflat în proximitatea terenului său.
• apropietor — Formă hibridă sau regională născută din contaminarea dintre verbul 'apropia' și substantivul 'proprietar'; termen utilizat istoric în documente juridice și cadastrale din Principatele Române pentru a desemna un proprietar vecin, un coproprietar sau o persoană care își însușea un bun imobil aflat în imediata proximitate a pământului său.
• apropitar — Formă hibridă sau regională născută din contaminarea dintre verbul 'apropia' (sau 'apropriere') și substantivul 'proprietar'; termen utilizat istoric în documente juridice și cadastrale pentru a desemna un proprietar vecin, un coproprietar sau o persoană care își însușea un bun imobil aflat în proximitatea terenului său.
• aratoriu — Termen juridic și administrativ arhaic utilizat istoric în vechile documente cadastrale și zapise din Principatele Române pentru a descrie un teren destoinic, pretabil sau rezervat exclusiv pentru cultura cerealelor prin arat; arabil. Acest adjectiv de relație delimita clar pământurile productive destinate agriculturii de cele utilizate pentru pașune, fânețe, păduri sau vii în cadrul marilor moșii boierești.
• aret — Termen arhaic sau regional extrem de rar, utilizat în trecut pentru a desemna un berbec tânăr, un mascul din familia bovinelor ori ovine sau un termen de măsură domestică în anumite comunități rurale. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o formă lexicală izolată întâlnită în inventarele agricole vechi sau în catastifele de socoteli ale moșiilor din secolele trecute.
• arpentagiu — O variantă arhaică sau regională pentru meseria, demnitatea ori funcția de arpentor (inginer hotarnic sau topograf), desemnând persoana autorizată istoric să măsoare suprafețele de teren agricol și să stabilească delimitările oficiale de proprietate. Termenul reflectă structurile administrative vechi influențate de terminologia tehnico-juridică vest-europeană înainte de standardizarea sistemului cadastral modern.
• arpentaj — Operația tehnică de măsurare exactă a suprafeței unui teren agricol sau forestier și de stabilire a hotarelor acestuia cu ajutorul instrumentelor topografice. Reprezintă o procedură fundamentală în geodezie și cadastru, utilizată pentru întocmirea planurilor parcelare, rezolvarea litigiilor de hotărnicie și înregistrarea oficială a proprietăților în cartea funciară.
• arpentor — Un specialist tehnic autorizat în trecut să se ocupe cu arpentajul, adică cu măsurarea exactă a suprafețelor de teren, delimitarea hotarelor proprietăților funciare și întocmirea planurilor cadastrale. Termenul, deși considerat parțial tehnic-arhaic în raport cu denumirea modernă de inginer topograf sau geodez, păstrează o puternică conotație istorică legată de organizarea proprietății agricole.
• Arsîni — Toponim rar sau denumire arhaică atribuită unei mici așezări, unui cătun ori unei zone de hotar din arealul est-european, grafiată cu 'î' conform unor norme ortografice vechi sau păstrată astfel în documente cadastrale. Semnificația sa este strâns legată de locuri defrișate prin pârjolire sau provine dintr-o variantă patronimică regională asociată numelui Arsenie.