#ciuperca

• agariciform — Care are forma unei ciuperci din genul Agaricus; care prezintă o structură macroscopică tipică formată din pălărie (capelă) și picior (stip). În sens structural, termenul este utilizat în descrierea morfologică a corpurilor de fructificare ale macromycetelor sau a unor formațiuni celulare ori minerale care imită configurația anatomică clasică a unei ciuperci lamelare.
• albăstriță — Denumire populară curentă pentru albăstrea (Centaurea cyanus), plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori de un albastru viu, intens și curat, răspândită în lanurile de grâu și secară. De asemenea, termenul se folosește în medicină și biologie pentru a desemna ciuperca parazită (Ceratocystis pilifera) ce produce defectul estetic numit albăstreala lemnului de rășinoase.
• aleurospor — Spor asexuat sau conidie vegetativă cu perete gros, formată terminal ori lateral direct pe filamentele (hifele) miceliene ale anumitor fungi microscopici. Acest tip de spor se dezvoltă prin septarea celulei conidiogene și rămâne strâns atașat de hifa-mamă până la dezintegrarea naturală a miceliului, asigurând supraviețuirea și diseminarea eficientă a ciupercii în mediul înconjurător.
• amfigen — Care crește, se dezvoltă sau se produce pe ambele fețe ale unui organ vegetal (cum sunt frunzele sau tulpinile); în micologie, descrie un tip de ciupercă parazită ale cărei structuri reproductive (conidii, spori) apar structural și se dezvoltă atât pe fața superioară, cât și pe cea inferioară a frunzei plantei gazdă.
• antifungic — Care distruge ciupercile parazite sau care împiedică dezvoltarea, multiplicarea și propagarea acestora; substanță medicamentoasă ori compus chimic (fungicid) utilizat pentru tratarea micozelor umane, animale sau vegetale. Medicamentele antifungice acționează prin alterarea permeabilității membranei celulare fungice (cum fac azolii) sau prin inhibarea sintezei de chitină, restabilind echilibrul biologic.
• antraxă — Denumire populară sau regională atribuită unor boli fungice ale plantelor, în special tăciunelui sau unei forme specifice de antracnoză, caracterizată prin apariția unor pete negre, necrozate, asemănătoare cărbunelui pe frunze, tulpini sau fructe. Această afecțiune distruge țesuturile vegetale și poate compromite culturile agricole dacă nu este tratată la timp cu fungicide specifice.
• arhimicetă — Termen taxonomic rar folosit pentru a desemna o ciupercă microscopică primitivă din clasa Archimycetes, caracterizată prin structura celulară extrem de simplă, adesea lipsită de miceliu veritabil sau prezentând un aparat vegetativ unicelular ameboidal. Aceste organisme sunt studiate în biologia evoluționistă deoarece reprezintă una dintre verigile timpurii de tranziție morfologică dintre protiste și regnul fungic modern.
• aripa satanei — Denumire populară, arhaică sau regională folosită în anumite comunități rurale pentru a descrie o specie de ciupercă toxică, necomestibilă, cu margini ondulate, neregulate și culori închise sau o plantă erbacee spinoasă, cu aspect zburlit și agresiv; în context folcloric și religios, sintagma face referire la simbolul ispitelor ascunse, al răului structural ori al pericolelor nevăzute care pândesc sufletul uman.
• aspergil — Denumire populară sau formă singulară neoficială folosită pentru ciupercile microscopice din genul Aspergillus, recunoscute pentru mucegaiul de culoare neagră, verde sau galbenă pe care îl formează pe alimente, pereți umezi ori resturi vegetale; în context medical sau industrial, face trimitere la structura conidiforă a fungului, care seamănă vizual cu un instrument folosit în ritualurile religioase pentru stropirea cu aghiasmă (aspergiliu).
• Astraeus — O divinitate titanică din mitologia greacă, asociată cu stelele, planetele și amurgul, fiu al lui Crius și Eurybia, care alături de Eos (Aurora) a dat naștere celor patru vânturi principale (Anemoi) și stelelor rătăcitoare (planetele). În micologie, termenul desemnează un gen de ciuperci din familia Diplocystaceae, cunoscut sub numele popular de 'stele de pământ', caracterizat printr-un înveliș exterior (peridiu) care se deschide la maturitate în formă de raze stelare.
• auace — Denumire arhaică și regională atribuită unei specii de ciuperci sălbatice sau, în anumite micro-zone dialectale, unei plante ierboase din flora spontană utilizată în trecut în medicina populară empirică. Termenul face parte din lexicul etnobotanic rural conservat doar în comunitățile izolate, fiind strâns legat de credințele magice și remediile tradiționale aplicate pentru tratarea afecțiunilor dermatologice sau ca antiinflamator.
• auricularia — Gen de ciuperci basidimiocete din familia Auriculariaceae, caracterizate prin corpuri fructifere gelatinoase, lobate, a căror formă amintește de pavilionul urechii umane (cum este Auricularia auricula-judae, cunoscută popular ca urechea lui Iuda sau ciupercă neagră, utilizată pe scară largă în gastronomia asiatică).