#combustie

• aprindere — Acțiunea de a aprinde și rezultatul ei; proces fizico-chimic de declanșare a combustiei unui material sau amestec carburant. În ingineria mecanică, definește sistemul mecanic ori electronic care generează scânteia necesară funcționării motorului cu ardere internă, iar în medicină este utilizat popular pentru a desemna o inflamație acută, febrilă și severă a unui organ.
• ard — Forma de persoana I singular și persoana a III-a plural a verbului 'a arde'; acțiunea de a suferi o reacție chimică de oxidare rapidă cu degajare de căldură și lumină (combustie); a distruge sau a consuma prin foc un material structural. În sens fizic sau tehnologic, descrie transformarea energiei chimice în energie termică ori funcționarea elementelor incandescente dintr-un circuit electric.
• ardare — Formă arhaică, regională sau livrescă utilizat în trecut pentru a desemna acțiunea de a arde și rezultatul ei; ardere, combustie sau distrugere prin foc a unui material. În sens figurat, reprezintă o stare de mistuire interioară, pasiune intensă sau suferință spirituală profundă. De asemenea, în lingvistica istorică structurală, este documentată ca o variantă timpurie de infinitiv lung a verbului 'a arde', înlocuită treptat în limba modernă de forma standard.
• arde — A fi distrus sau mistuit de foc, a se afla în stare de combustie, emițând căldură și lumină; a supune un obiect acțiunii unei temperaturi ridicate (coacere, calcinare, sterilizare). În sens medical sau fiziologic, înseamnă a produce o senzație de usturime, febră puternică ori durere acută asemănătoare unei arsuri termice, iar în sens figurat exprimă o dorință intensă, pasiune mistuitoare ori grabă extremă.
• ardere — Acțiunea de a arde și rezultatul ei; reacție chimică exotermă de oxidare rapidă a unei substanțe combustibile în prezența unui comburant, însoțită structural de degajare de căldură, fum și emisie de lumină sub formă de flacără. În fiziologie și biochimie, reprezintă procesul metabolic de oxidare celulară a nutrienților pentru producerea de energie vitală.
• ardometru — Instrument de măsură industrial sau aparat de laborator utilizat pentru determinarea precisă a punctului de aprindere, a vitezei de propagare a flăcării sau a temperaturii de combustie pentru diverse substanțe lichide ori gazoase. În sens structural-ingineresc, ardometrul funcționează pe baza unor senzori termoelectrici sau celule optice care înregistrează parametrii reacției de oxidare rapidă în condiții controlate de presiune și volum.
• ars — Care a suferit acțiunea distructivă sau transformatoare a focului, a căldurii intense sau a unei substanțe chimice corozive; carbonizat, distrus prin combustie. În sens medical, descrie țesuturile organice afectate de o arsură; în sens larg și figurat, se referă la o persoană păgubită, înșelată grav sau marcată profund de o pasiune intensă ori suferință sufletească.
• autoaprins — Care a luat foc de la sine, în mod spontan sau automat, ca urmare a acumulării căldurii interne ori a unei reacții chimice, fără aportul unei surse de flacără exterioare.