#complet

• absolutamente — Adverb cu valoare livrescă sau retorică ce exprimă o modalitate totală, deplină, necondiționată și fără nicio rezervă; cu totul, în mod absolut. În dezbaterile filozofice și argumentația etică, termenul este utilizat pentru a întări caracterul axiomatic, imuabil sau categoric al unei afirmații, al unui principiu moral ori al unei datorii care nu suportă nuanțări circumstanțiale.
• absolvire — Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei. 1. Iertare, dezlegare de o vină sau de o pedeapsă; declarare a nevinovăției. 2. Finalizare oficială a unui ciclu de studii sau a unei forme de învățământ. Din punct de vedere etic, absolvirea reprezintă trecerea formală într-un nou stadiu existențial, fie prin reabilitarea conștiinței spălate de vinovăție, fie prin recunoașterea publică a competenței morale și intelectuale a unui individ.
• absolvit — Forma de participiu trecut a verbului „a absolvi”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie: 1. O persoană sau o faptă care a fost iertată, dezlegată de o vină ori exonerată de sub incidența unei acuzații morale sau juridice. 2. Un ciclu de studii sau o formă de învățământ încheiate în mod oficial prin obținerea unui statut recunoscut. În etică, califică conștiința reabilitată sau parcursul educațional finalizat cu succes ca premise pentru acțiunea socială responsabilă.
• adăuga — A pune, a așeza sau a uni un element, o cantitate ori o informație pe lângă un lucru existent pentru a-i mări volumul, numărul, valoarea sau intensitatea ori pentru a-l completa. În matematică și informatică, reprezintă operația de adunare, inserare sau alipire a unei structuri noi într-un set de date predefinit.
• adăugător — Persoană care adaugă, suplimentează, inserează sau completează un set de date, o listă ori un ansamblu material. Ca adjectiv, descrie orice element, factor numeric, componentă sau proces care aduce un plus, o mărire ori o extindere față de un punct de referință preexistent.
• adăugire — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; element, detaliu, clauză sau text completat ori inserat ulterior pentru a întregi, extinde sau modifica o structură preexistentă. În sferă editorială și juridică, reprezintă un addendum sau o notă suplimentară care clarifică ori rectifică prevederile sau informațiile dintr-un document de bază.
• adăugitor — Persoană care adaugă, suplimentează, inserează sau completează un set de date, o listă ori un ansamblu material. Ca adjectiv, descrie orice element, factor numeric, componentă sau proces care aduce un plus, o mărire ori o extindere față de un punct de referință preexistent.
• addenda — Totalitatea notelor, documentelor, textelor sau completărilor ulterioare adăugate la sfârșitul unei lucrări scrise, al unui tratat sau al unui contract pentru a aduce clarificări, corecturi sau detalii esențiale fără a modifica corpul principal. Acest ansamblu documentar, de origine latină, funcționează ca o extensie structurală menită să asigure exhaustivitatea și actualitatea informațiilor prezentate.
• addendum — Document adițional, anexă sau completare scrisă atașată unui contract, unui tratat, unei opere literare sau unui set de specificații tehnice existente. Acest element structural este utilizat pentru a adăuga informații esențiale, clarificări, corecturi sau modificări oficiale, fără a fi necesară rescrierea completă a documentului principal de bază.
• adițiune — Act sau element suplimentar care se adaugă unui text, unui contract, unui tratat sau unei structuri juridice preexistente pentru a o completa, modifica ori extinde; în sens tehnic sau general, reprezintă adăugarea unei piese ori a unei substanțe într-un ansamblu, funcționând adesea ca un sinonim specializat pentru adiție.
• ajunsătură — Termen rar sau regional care desemnează starea sau acțiunea de a ajunge la timp ori de a prinde pe cineva din urmă; de asemenea, poate indica o cantitate suficientă dintr-un bun (îndestulare, suficiență) sau rezultatul materializat al unei parveniri sociale. În unele graiuri locale, cuvântul descrie și un mic adaos sau o completare adusă unei provizii pentru ca aceasta să fie de ajuns.
• all-inclusive — Termen turistic preluat din limba engleză, ce descrie un regim de cazare și masă în care prețul plătit anticipat acoperă toate serviciile de bază ale sejurului: cazarea propriu-zisă, cele trei mese principale, gustările intermediare, băuturile locale (alcoolice și răcoritoare), precum și accesul la anumite facilități de relaxare sau divertisment ale hotelului, fără costuri suplimentare la fața locului.
• anihila — A distruge complet, a reduce la nimic sau a nimici în întregime o entitate materială, o forță, un sentiment ori o acțiune. În fizica modernă și cuantică, termenul descrie procesul structural prin care o particulă elementară interacționează cu antiparticula sa corespunzătoare, transformându-se instantaneu și integral în energie pură sub formă de fotoni sau unde electromagnetice.
• apururea — Pentru totdeauna, în vecii vecilor, fără sfârșit; termen folosit pentru a exprima eternitatea, continuitatea absolută a timpului sau permanența unei stări spirituale ori materiale, întâlnit frecvent în textele liturgice bisericești, rugăciuni și poezia clasică.
• arid — Care este lipsit de umiditate, uscat, neroditor; regiune sau climat caracterizat prin precipitații extrem de reduse și evapotranspirație ridicată, condiții structurale ce împiedică dezvoltarea unei vegetații bogate sau a agriculturii tradiționale. În sens figurat, descrie un text, un discurs sau un domeniu lipsit de sensibilitate, dinamism, expresivitate ori imaginație, fiind considerat plictisitor sau monoton.
• ascruma — A arde complet până la transformarea totală în scrum sau cenușă; a distruge prin foc elementele structurale ale unui obiect. Ca verb reflexiv, descrie procesul lent sau brusc prin care un material organic se carbonizează ori se macină din cauza căldurii excesive, devenind fărâmicios și lipsit de consistență.
• ascrumat — Care a fost ars complet și transformat în scrum sau cenușă; carbonizat. Descrie starea structurală finală a unui material sau obiect organic supus unei acțiuni termice intense, caracterizată prin pierderea totală a umidității, textură fărâmicioasă, culoare neagră sau cenușie și incapacitatea de a-și recăpăta forma originală.
• asesoare — Femeie care deține funcția de asesor; persoană de sex feminin desemnată să facă parte dintr-un complet de judecată sau dintr-un organ de conducere colegial, având rolul de a asista judecătorul principal ori magistratul în examinarea probelor și în deliberări. În sistemele juridice istorice sau în anumite tribunale specializate (precum cele de dreptul muncii), aceasta deține un vot consultativ sau deliberativ egal, asigurând participarea societății civile la actul de justiție.
• asesor — Membru al unui complet de judecată sau al unui consiliu administrativ care are sarcina de a asista magistratul principal la soluționarea unei cauze; judecător laic. În trecut sau în dreptul comparat, termenul desemna și un funcționar public superior, un expert fiscal care evalua bunurile ori un consilier atașat pe lângă o curte princiară sau imperială.
• atotcuprinzător — Care cuprinde, include, conține sau sintetizează totul în structura sa; exhaustiv, global, universal, atotintegrator. În sens filozofic, termenul descrie un sistem sau un principiu cosmic care înglobează totalitatea elementelor realității într-o unitate holistică; în uzul cotidian, se referă la o analiză, un raport sau un tratat care acoperă absolut toate detaliile și aspectele unui domeniu specific.