#comportament

• aiurită — Forma feminină pentru persoana care își pierde cu ușurință concentrarea, manifestând o stare de zăpăceală, neatenție sau distragere mentală profundă; femeie caracterizată printr-un comportament împrăștiat, predispusă la gafe cotidiene inocente sau decizii luate sub impulsul momentului. Ca adjectiv calificativ, descrie o acțiune, o atitudine sau o fire feminină marcată de lipsa prezenței de spirit și de o deconectare temporară de la detalii practice.
• alarmist — Care tinde să răspândească știri alarmante, exagerate sau complet false, provocând panică, neliniște nejustificată și îngrijorare artificială în rândul populației; persoană care manifestă acest comportament de panicare a colectivității. În analiza mass-media sau a discursului public, termenul descrie o abordare senzaționalistă, un ton sau o metodă structurală de raportare ce amplifică riscurile reale ale unui fenomen dincolo de limitele impuse de datele științifice ori logice.
• alătra — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru verbul a lătra; emiterea de către câini (sau alte canide precum lupii și vulpile) a unor sunete scurte, repetate și stridente, caracteristice speciei. În sens figurat și peiorativ, termenul se folosește în graiurile populare pentru a descrie o persoană care strigă violent, aduce acuzații nefondate sau vorbește pe un ton răstit și certăreț.
• algomanie — Tendință patologică, impulsie, obsesie sau dorință impulsivă și morbidă de a experimenta durere fizică ori de a căuta în mod activ situații generatoare de suferință corporală pentru obținerea unei descărcări psihice sau emoționale. În psihologia clinică și psihopatologie, termenul descrie o formă extremă de comportament aberant din sfera masochismului sau a auto-vătămării neurotice, reprezentând o obsesie distructivă fixată pe stimulii nociceptivi.
• alinta — A manifesta tandrețe, afecțiune și căldură față de cineva prin mângâieri, vorbe dulci sau gesturi protective; a răsfăța un copil sau o persoană dragă, satisfăcându-i toate dorințele. Ca verb reflexiv, se referă la acțiunea unei persoane de a adopta o atitudine răsfățată, alintată sau afectată pentru a trezi simpatia, atenția sau compasiunea celor din jur.
• alintat — Care a primit dovezi de afecțiune și tandrețe; persoană, în special un copil, tratată cu multă îngăduință și ale cărei dorințe sau capricii sunt satisfăcute instantaneu. În sens comportamental, descrie o atitudine răsfățată, pretențioasă sau afectată, adoptată pentru a atrage atenția ori pentru a obține privilegii nejustificate.
• alintător — Care aduce alintare, exprimă tandrețe, afecțiune sau blândețe; dispozitiv, gest sau cuvânt care manifestă o grijă caldă și dezmierdătoare față de cineva. Ca substantiv, definește o persoană care obișnuiește să alinte, să răsfețe ori să măgulească pe cei din jur prin atitudini și formule dulci.
• alintătură — Faptul de a se alinta; manifestare concretă, adesea exagerată sau repetată, de răsfăț, mofturi ori comportament afectat. Spre deosebire de termenul abstract 'alintare', această formă lexicală accentuează rezultatul vizibil sau caracterul uneori sâcâitor și artificial al gesturilor de răsfăț.
• alipicios — Care are proprietatea de a se alipi ușor, caracterizat printr-o textură lipicioasă, vâscoasă sau adezivă; variantă lexicală expresivă pentru materiale sau substanțe care aderă rapid la suprafețe. În sens figurat și comportamental, descrie o persoană sau un animal extrem de drăgăstos, insistent în manifestarea afecțiunii, care caută în permanență contactul fizic și apropierea.
• alocentrism — Orientare psihologică și comportamentală caracterizată prin centrarea atenției, a intereselor și a valorilor unei persoane asupra celorlalți, asupra grupului sau a comunității, în detrimentul propriului ego. În psihologia socială, reprezintă o trăsătură structurală echivalentă la nivel individual cu colectivismul cultural, manifestându-se prin tendința constantă de a prioritiza nevoile colective, armonia socială și relațiile interpersonale în procesul de luare a deciziilor.
• aloempatie — Formă atipică sau direcționată diferit a rezonanței emoționale în care un individ experimentează stări afective transferate sau induse de un mediu străin ori de un grup cu valori complet opuse propriei structuri psihologice. În neuropsihologia experimentală, termenul descrie procesul prin care rețelele de neuroni-oglindă procesează și integrează răspunsuri empatice care contravin asocierilor afective native ale subiectului, forțând o restructurare cognitivă tranzitorie.
• alotriofagie — Tulburare de comportament alimentar sau perversiune a instinctului nutritiv caracterizată prin impulsul irezistibil și tendința patologică de a consuma substanțe necomestibile, neproductive sau lipsite de valoare nutritivă (cum ar fi pământ, var, cărbune, gheață, cenușă, hârtie sau păr). Acest fenomen clinic structural este asociat clinic cu sindromul pica, fiind întâlnit în anemii severe, deficiențe minerale minerale grave, sarcini sau afecțiuni neuropsihice complexe.
• altruist — Care manifestă altruism, fiind caracterizat prin generozitate, dăruire și dorința dezinteresată de a ajuta pe ceilalți; persoană care își dedică eforturile sau resursele binelui public sau individual al semenilor săi.
• altruistă — Forma de feminin (singular) a cuvântului 'altruist'; descrie o persoană de gen feminin care manifestă altruism, fiind caracterizată prin generozitate, dăruire și dorința dezinteresată de a acționa în beneficiul semenilor săi.
• amabil — Care manifestă bunăvoință, politețe, curtoazie și o atitudine profund respectuoasă sau prietenoasă în raporturile cu ceilalți; trăsătură de caracter caracterizată prin disponibilitatea de a ajuta, amabilitate nativă sau dobândită și tact social. În sens structural, definește un comportament empatic menit să faciliteze interacțiunile interpersonale armonioase și să creeze un climat de încredere reciprocă.
• amabile — Forma de plural feminin și neutru a adjectivului amabil; desemnează ființe, acțiuni, gesturi sau manifestări care exprimă bunăvoință, curtoazie, politețe și o atitudine prietenoasă. În context structural, se referă la elemente multiple din sfera comportamentului uman sau a interacțiunilor sociale care sunt caracterizate prin tact, respect reciproc și dorința de a genera armonie.
• amăgeală — Acțiunea de a amăgi și rezultatul ei; inducere în eroare, înșelăciune, iluzie sau minciună prin care o persoană este determinată să creadă o realitate falsă ori să își creeze speranțe deșarte. În sens psihologic și structural, termenul descrie starea de falsă siguranță sau iluzia optică ori mentală care distorsionează percepția corectă a faptelor obiective, fiind utilizat frecvent în literatură pentru a sublinia fragilitatea speranțelor umane.
• amăgire — Acțiunea de a amăgi și rezultatul ei; inducere în eroare, înșelăciune, ademenire sau păcălire a unei persoane prin false promisiuni ori aparențe înșelătoare. Ca stare psihologică și structurală, desemnează autoamăgirea, respectiv hrănirea cu iluzii deșarte și speranțe nefondate dintr-un mecanism de autoapărare emoțională în fața unei realități dure.
• amânăcios — Care are tendința constantă și supărătoare de a amâna lucrurile, de a temporiza, a tărăgăna sau a întârzia îndeplinirea obligațiilor și sarcinilor curente; procrastinator. În sens structural psihologic, descrie o trăsătură de caracter sau un profil comportamental nehotărât, lent și lipsit de promptitudine, care evită acțiunea imediată.
• amânător — Persoană sau entitate care amână, tărăgănează sau temporizează în mod repetat executarea unei acțiuni, a unei obligații, a unei plăți sau a unei decizii; procrastinator. Ca adjectiv, descrie un comportament, o atitudine sau un stil administrativ caracterizat prin lipsă de promptitudine și tendința de a transfera sarcinile curente în viitor.