#deformare

• aberoscop — Instrument optic sau dispozitiv de diagnostic utilizat istoric sau în experimente de biofizică pentru observarea, vizualizarea și evaluarea calitativă rapidă a aberațiilor de sfericitate și cromaticitate ale ochiului ori ale unui sistem de lentile. Aparatul folosește de obicei o rețea micrometrică umbrită (grilă aberoscopică) prin care trece un fascicul luminos, permițând examinatorului sau pacientului însuși să perceapă distorsiunile geometrice direct pe retină sau pe un ecran de proiecție.
• adâncitură — Loc adâncit, cavitate naturală sau artificială formată prin excavare, eroziune, presare ori modelare structurală pe o suprafață plană. În sens structural și contextual, definește o depresiune de relief, o scobitură anatomică într-un țesut osos sau o deformare geometrică controlată realizată într-o piesă industrială pentru a permite asamblarea ori fixarea altor componente.
• alungătură — Rezultat sau urmă concretă a procesului de alungire ori deformare structurală a unui material; porțiune extinsă, prelungire fizică sau distanță adăugată unui obiect prin întindere. În sens figurat sau regional, poate descrie o zonă periferică, o fâșie îngustă de pământ extinsă la marginea unei proprietăți sau fapta de a alunga pe cineva.
• alungire — Acțiunea de a alungi și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care lungimea unui corp ori a unui organ crește sub acțiunea unor forțe exterioare de tracțiune sau prin dezvoltare naturală. În rezistența materialelor, reprezintă parametrul structural care măsoară deformarea plastică ori elastică a unei epruvete supuse unui efort axial, exprimată adesea în procente față de lungimea inițială.
• ambutisa — A prelucra o tablă metalică prin deformare plastică la rece sau la cald, cu ajutorul unei prese și al unei matrițe, pentru a obține piese cave, bombate sau cu relief (cum ar fi caroserii auto, oale, jante sau carcase metalice). Acest procedeu tehnic modifică geometria materialului fără a genera așchii, păstrând continuitatea structurii moleculare a metalului.
• ambutisare — Acțiunea de a ambutisa și rezultatul ei; operație tehnologică de prelucrare la rece sau la cald a tablelor metalice, prin care un semifabricat plan este transformat într-o piesă cavă, cu ajutorul unei prese și al unei matrițe. Procesul structural implică curgerea plastică a materialului sub acțiunea forței exercitate de poanson, fiind esențial în producția industrială de serii mari datorită eficienței crescute și preciziei dimensionale.
• ambutisat — Care a fost supus procesului tehnologic de ambutisare; tablă sau piesă din foaie metalică prelucrată prin deformare plastică cu ajutorul unei prese și al unei matrițe pentru a dobândi o formă cavă ori profilată. În sens industrial, descrie starea finală a componentelor structurale rigide rezistente la solicitări mecanice mari, utilizate pe scară largă în producția de caroserii, ambalaje metalice și aparatură electrocasnică.
• ambutisoare — Termen tehnic specializat care desemnează o mașină-unealtă, un utilaj industrial sau un dispozitiv mecanic utilizat special pentru a executa operații de ambutisare a tablelor metalice. Această mașină folosește sisteme de presare hidraulice ori mecanice de mare putere pentru a ghida poansonul în interiorul matriței, asigurând deformarea plastică rapidă și uniformă a semifabricatelor plane în serii mari de producție.
• ambutisor — Muncitor calificat sau operator industrial specializat în executarea operațiilor de ambutisare a tablelor metalice; persoană care reglează și deservește presele și matrițele de ambutisat. De asemenea, termenul se poate referi în sens instrumental la un dispozitiv, element de ghidare sau poanson utilizat în procesul de deformare plastică a metalelor pentru obținerea pieselor cave.
• anemomorfie — Modificare morfologică, anomalie de formă sau adaptare structurală dobândită de un organism vegetal (sau de un corp geologic) sub influența directă, intensă și asimetrică a vânturilor dominante dintr-un anumit habitat. În botanică, acest fenomen determină apariția formelor asimetrice de arbori, cunoscuți popular ca arbori-steag, ale căror coroane cresc exclusiv în direcția opusă curentului de aer dominant.
• arciuire — Variantă regională, fonetică sau arhaică pentru termenul 'arcuire'; acțiunea de a îndoi sau de a curba un obiect flexibil sub formă de arc și rezultatul ei; proces structural prin care un material elastic (lemn, metal sau plastic) este supus unei forțe de torsiune sau tensiune mecanică pentru a obține o formă concavă ori convexă. În sens meșteșugăresc, arciuirea descrie fasonarea manuală a elementelor de rezistență din structura căruțelor, a butoaielor ori a arcurilor tradiționale de vânătoare.
• areciui — Variantă fonetică regională sau formă arhaică întâlnită în anumite graiuri rurale pentru verbul 'a arciui' (sau 'a arcuie'); acțiunea de a îndoi, a curba sau a fasona un material flexibil (lemn, bare metalice) sub formă de arc de cerc. În sens meșteșugăresc tradițional, termenul descrie procesul prin care rotarii sau dogarii modifică axa geometrică structurală a componentelor din lemn prin expunere la aburi ori căldură pentru a le spori plasticitatea.