#dictionar

• auxocit — Celulă germinală animală sau vegetală aflată în stadiul de creștere și dezvoltare intensă înainte de a intra în procesul de diviziune meiotică; termen general ce include spermatocitele și ovocitele primare în timpul fazei de creștere meiotice.
• auxologie — Știință interdisciplinară care studiază procesele de creștere, dezvoltare somatică și maturizare fizică ale organismelor vii, în special ale ființei umane; domeniu legat strâns de pediatrie și endocrinologie, care analizează factorii genetici, neuroendocrini și de mediu ce influențează dinamica corporală de la naștere până la stadiul de adult.
• auxopatie — Termen general utilizat în practica clinică pentru a desemna orice afecțiune, tulburare sau anomalie patologică a procesului de creștere și dezvoltare fizică a organismului uman, cauzată de factori genetici, endocrini, nutriționali ori de mediu.
• auxoterapie — Metodă medicală sau protocol terapeutic axat pe tratarea deficiențelor severe de dezvoltare fizică și staturală la copii și adolescenți, constând în principal în administrarea controlată a hormonului somatotrop și optimizarea factorilor nutriționali pentru stimularea alungirii scheletului.
• auxotonie — Fenomen sau proces fiziologic ce constă într-o contracție musculară în timpul căreia tensiunea internă a fibrelor crește progresiv și concomitent cu scurtarea lungimii acestora; regim de activitate mecanică caracteristic miocardului în timpul fazei de ejecție a sângelui sau mușchilor scheletici care înving o rezistență elastică variabilă.
• auxotrofic — Care se referă la auxotrofie sau la un organism auxotrof; caracterizat prin incapacitatea de a sintetiza un anumit compus organic esențial pentru creștere (aminoacid, vitamină, bază azotată) în urma unei mutații genetice, necesitând prezența acestuia în mediul de cultură.
• auzibil — Care poate fi auzit; ale cărui vibrații mecanice se încadrează în limitele de frecvență (de obicei între 20 și 20.000 de herți) și de intensitate perceptibile de către organul auditiv uman; sonor, perceptibil.
• auzitor — Persoană de sex masculin care aude, ascultă sau asistă la un eveniment sonor; ca adjectiv, descrie un organism, un organ sau un aparat care posedă facultatea de a percepe undele acustice din mediu.
• ava — Formă arhaică sau regională folosită în trecut ca titlu onorific sau formulă de adresare respectuoasă pentru o bunică, o femeie în vârstă, o stareță sau o mamă spirituală; (în unele regiuni) variantă scurtă pentru 'bunică' ori 'mătușă'.
• avad — Termen regional sau arhaic utilizat în anumite zone pentru a desemna masculul adult al unei specii de păsări sălbatice mari (cum ar fi dropia, cocoșul de munte sau nagâțul), remarcat în timpul perioadei de rotit prin comportament teritorial.
• aval — Partea unui curs de apă situată în direcția curentului, spre vărsare (în opoziție cu amonte); (adverbial) în direcția curgerii apei; (în economie și drept) garanție personală scrisă, de obicei pe o cambie sau bilet la ordin, prin care o persoană (avalist) se obligă să plătească suma menționată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligația.
• avala — A garanta prin semnătură (aval) plata unei cambii, a unui bilet la ordin sau a altui efect de comerț, devenind solidar răspunzător alături de debitorul principal în cazul neîndeplinirii obligației de plată la scadență.
• avalanșă — Masă mare de zăpadă, gheață, pietre sau pământ care se desprinde brusc de pe versantul abrupt al unui munte și se deplasează rapid la vale, distrugând totul în cale; (figurat) acumulare bruscă, masivă și copleșitoare de evenimente, scrisori, solicitări sau stări emoționale.
• avalare — Acțiunea de a avala și rezultatul ei; operațiunea juridică și financiară prin care o persoană fizică sau juridică garantează prin semnătură plata unei cambii ori a unui bilet la ordin, asumându-și responsabilitatea solidară pentru stingerea datoriei comerciale.
• avalist — Persoană fizică sau juridică care garantează prin semnătură (aval), pe o cambie sau pe un bilet la ordin, plata acestui titlu de credit la scadență, obligându-se solidar și necondiționat alături de persoana garantată.
• avalistă — Femeie sau entitate juridică de sex feminin care garantează prin semnătură (aval), pe o cambie sau pe un bilet la ordin, plata acestui titlu de credit la scadență, obligându-se solidar și necondiționat alături de persoana garantată în caz de neplată.
• avaliza — A garanta prin semnătură (aval) plata unei cambii, a unui bilet la ordin sau a altui titlu comercial, asumându-și obligația de a achita suma înscrisă în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește îndatoririle la scadență.
• avalizat — Care a fost garantat prin aplicarea unei semnături de aval; bilet la ordin, cambie sau efect de comerț pentru care un garant (avalist) și-a asumat responsabilitatea solidară și necondiționată de plată în caz de default al debitorului principal.
• avant-post — Post militar de santinele sau detașament de trupe trimis înaintea unei poziții defensive ori a unei mari unități pentru a asigura paza, a preveni atacurile prin surprindere și a culege informații despre inamic. În sens figurat, reprezintă un punct avansat, o poziție de pionierat sau o stație izolată care deschide drumul într-un domeniu cultural, științific ori teritorial.
• avant-scenă — Partea din față a scenei unui teatru, situată între cortină și orchestră ori public, unde actorii se află cel mai aproape de spectatori. În sens figurat, desemnează o poziție de prim-plan, de maximă vizibilitate sau de importanță crucială în viața publică, politică, culturală ori în cadrul unui eveniment de amploare.