#discurs

• apologetic — Care conține o apologie, privitor la apărarea sistematică și elogierea unei doctrine, idei sau credințe; caracterizat prin argumente menite să justifice sau să reabiliteze o poziție teologică sau ideologică în fața criticilor. În sens larg, descrie un ton sau un text vădit laudativ, adesea lipsit de obiectivitate din cauza atașamentului față de cauza apărată.
• apologie — Elogiu pasionat, discurs scris sau argumentare orală sistematică realizată cu scopul de a apăra, justifica ori reabilita o persoană, o operă, o doctrină sau o cauză intens contestată în spațiul public. În contextul culturii clasice, termenul face referire directă la scrierile socratice și platonice destinate respingerii capetelor de acuzare juridice, evoluând ulterior ca instrument discursiv de justificare ideologică.
• apologiza — A face apologia unui lucru, a unei doctrine sau a unei persoane; a lăuda excesiv, a apăra în mod sistematic sau a căuta justificări menite să reabiliteze o cauză controversată. Înțelesul tehnic descrie actul discursiv de a construi o argumentare defensivă structurată, eliminând spiritul critic obiectiv pentru a proteja validitatea unei ideologii.
• apologizare — Acțiunea de a apologiza și rezultatul ei; procesul de elaborare a unui discurs ori a unui text de tip apologie prin care se laudă, se justifică și se apără în mod sistematic o cauză, un sistem ori o persoană. Reprezintă transformarea unei analize sau expuneri într-o pledoarie părtinitoare, dominată de intenții laudative în detrimentul analizei critice.
• apologizat — Care a făcut obiectul unei apologii; lăudat în mod sistemativ, justificat sau apărat programatic în fața unor acuzații ori a unui scepticism general. În analiza textelor ideologice, termenul descrie un concept, o persoană sau o doctrină reabilitată discursiv prin omiterea intenționată a defectelor sau erorilor sale practice.
• apoziopeză — Figură de stil sau procedeu retoric care constă în întreruperea bruscă a vorbirii sau a unei propoziții înainte ca ideea centrală să fie complet exprimată, lăsând continuarea în seama imaginației sau a intuiției auditoriului. Această tăcere voluntară, determinată adesea de o emoție intensă, teamă, sfială ori dintr-o strategie de calcul persuasiv, sporește misterul și tensiunea dramatică a discursului.
• auditoriu — Totalitatea persoanelor care ascultă o conferință, un discurs, un concert sau care vizionează un spectacol; publicul spectator sau ascultător adunat într-un loc. Prin extensie, termenul desemnează sala mare, amfiteatrul sau spațiul special amenajat în care se desfășoară aceste evenimente publice ori cursuri universitare.
• autodezmințit — Care a fost retractat, negat sau contrazis de către propriul autor ori de către instituția emitentă; afirmație, zvon sau comunicat oficial care a fost declarat nul ori inexact în mod autonom de cel care l-a lansat inițial. În sens structural, definește starea unui text public a cărui valabilitate a fost retrasă.
• autoelogiat — Care s-a lăudat singur, care a fost obiectul propriilor sale elogii; persoană cu o atitudine infatuată care își atribuie în mod exclusiv meritele unui succes colectiv.
• autoelogiu — Elogiu adus propriei persoane; text, discurs sau declarație publică prin care un individ își preamărește singur meritele, talentul, faptele sau calitățile morale deosebite.
• autoerijare — Acțiunea de a se autoerija și rezultatul ei; actul public sau intenția prin care o persoană ori un grup își asumă în mod neautorizat și abuziv un anumit rol de conducere, autoritate morală, arbitru sau apărător al unei cauze, fără o legitimare oficială.
• autopersiflat — Care a fost luat în râs sau ironizat de către propria persoană într-un mod subtil și adesea mușcător; sistem de idei, text, discurs sau individ caracterizat printr-o atitudine de autoironie asumată. În context academic și literar, descrie o stare structurală în care un creator își minimalizează sau își deconstruiește în mod conștient propria importanță ori solemnitate pentru a bloca criticile exterioare sau pentru a demonstra detașare intelectuală.