#embrion

• acrospiră — Primul lăstar embrionar, germen, plumulă sau tulpiniță rudimentară care se dezvoltă din embrionul unei semințe de cereale (în special la orz) în timpul procesului de germinare. În industria malțului și a berii, monitorizarea lungimii și dezvoltării acestei structuri anatomice sub învelișul bobului (bobul malțificat) este un parametru tehnic esențial pentru evaluarea gradului de dezagregare și solubilizare a amidonului din endosperm.
• adelfofagie — Formă specifică de canibalism embrionar întâlnită în lumea animală, în special la unele specii de rechini, amfibieni sau insecte, unde cel mai puternic embrion se hrănește cu proprii săi frați sau cu ouăle nefecundate din interiorul uterului sau al cuibului înainte de naștere sau eclozare. Acest comportament de supraviețuire structurală garantează că doar exemplarele cele mai viguroase ajung la maturitate.
• adenectopie — Anomalie congenitală sau poziționare anormală, vicioasă, a unei glande sau a unui ganglion limfatic în afara locului său anatomic obișnuit. Acest fenomen structural apare în timpul dezvoltării embrionare defectuoase, când țesutul glandular migrează greșit, putând funcționa normal sau generând complicații din cauza compresiunii asupra organelor învecinate.
• adenoblast — Celulă embrionară imatură, nediferențiată, din care se dezvoltă ulterior structurile glandulare și epiteliul secretor al organismului. Acest element celular structural joacă un rol esențial în organogeneză, trecând printr-o serie de diviziuni și specializări biochimice pentru a forma componentele funcționale ale sistemului endocrin și exocrin.
• agamospermie — Formă de apomixie la plantele superioare (spermatofite) în cadrul căreia semințele se formează în mod direct, fără fuziunea gametilor masculi și femeli. Din punct de vedere structural, embrionul ia naștere dintr-o celulă diploidă a ovulului (cum ar fi nucela sau integumentul) ori dintr-o oosferă nefecundată, rezultând semințe viabile care conțin descendenți identici genetic cu planta mamă.
• agenezic — Care se referă la agenezie; caracterizat prin absența congenitală a unui organ, a unui țesut sau a unei părți a corpului, cauzată de oprirea dezvoltării acestuia în viața embrionară. În sens clinic, descrie un organism, un segment anatomic sau un proces afectat de această anomalie structurală severă de dezvoltare.
• alantoidă — O anexă embrionară saciformă de natură vasculară, caracteristică reptilelor, păsărilor și mamiferelor, care se dezvoltă ca un diverticul al intestinului posterior al fătului; organ structural cu funcții esențiale în respirația embrionară, excreție și nutriție, care participă activ, în cazul mamiferelor placentare, la formarea cordonului ombilical și a placentei prin intermediul rețelei sale dense de vase sanguine.
• albumen — Substanță organică hrănitoare (endosperm) care înconjoară embrionul din sămânța unor plante superioare; albușul oului de pasăre sau de reptilă considerat ca mediu nutritiv proteic primordial pentru dezvoltarea embrionară.
• aloizogeneză — Proces biologic sau modalitate de dezvoltare embrionară în care formarea și diferențierea țesuturilor ori a organelor prezintă abateri structurale sau faze alternante față de modelul tipic al speciei respective. Acest mecanism ontogenetic analizează modul în care factori de mediu sau modificări biochimice timpurii induc rute de dezvoltare structurală paralele, determinând apariția unor variații morfologice unice fără a altera genomul de bază.
• amficotil — Formațiune anatomică sau ax embrionar vegetal care prezintă o structură hibridă sau o fuziune completă a cotiledoanelor, formând un corp tubular în jurul mugurașului central; ca adjectiv, descrie o sămânță, un embrion sau o plantulă afectată de acest tip de dispunere structurală, caracterizată prin coalescența organelor embrionare primare.
• amficotiledon — Embrion sau plantă ale cărei cotiledoane sunt sudate lateral, dând naștere unei structuri unice în formă de pâlnie sau tub care înconjoară axul central (fenomen corelat cu amficarpiia sau pseudomonocotiledonia); ca adjectiv, descrie un organism vegetal, o sămânță ori o dezvoltare embrionară marcată de coalescența simetrică a ambelor frunze embrionare.
• amficotilie — Fenomen morfogenetic sau anomalie embrionară vegetală caracterizată prin fuziunea structurală totală ori parțială a celor două cotiledoane, rezultând o structură tubulară sau în formă de pâlnie ce înconjoară mugurașul central (plumula). Această modificare anatomică, întâlnită accidental la unele plante dicotiledonate, este studiată în cadrul teratologiei vegetale și al ontogeniei semințelor.
• amfitrop — Despre ovule sau embrioni ai plantelor: care este puternic curbat în formă de potcoavă, astfel încât sacul embrionar și nucela sunt îndoite structural pe ambele margini, determinând plasarea hilului într-o poziție mediană adiacentă cu funiculul. Această adaptare anatomică unică optimizează vascularizația seminței în curs de dezvoltare.
• amni — Formă prefixată sau variantă rară utilizată în terminologia medicală și biologică pentru a desemna amniosul, membrana sacului embrionar care protejează fătul în timpul gestației. În contexte arhaice sau regionale, termenul poate face referire directă la fluidul amniotic sau la structura protectoare timpurie a ovulului amniotic la vertebrate.
• amniogeneză — Proces biologic de formare, diferențiere și dezvoltare structurală a amniosului și a cavității amniotice în primele stadii ale dezvoltării embrionare. Acest fenomen este esențial pentru asigurarea spațiului hidric protector necesar creșterii ulterioare a fătului la vertebratele amniote.
• anamniotă — Animal vertebrat inferior (precum peștii sau amfibienii) al cărui embrion se dezvoltă direct în mediul acvatic și este lipsit de anexe embrionare protectoare complexe, în special de amnios și alantoidă. Ca adjectiv, descrie o specie, o fază de dezvoltare embrionară sau o structură anatomică specifică acestor organisme vertebrate non-amniotice, care depind în totalitate de prezența apei pentru reproducere și supraviețuirea ouălor.
• andromerogonie — Dezvoltarea unui fragment de ovul lipsit de nucleul matern (enucleat), dar fecundat de un spermatozoid normal, rezultând un embrion haploid care posedă structural exclusiv materialul genetic de origine paternă. Acest proces biologic experimental este studiat în embriologia structurală pentru analizarea rolului citoplasmei ovulare și al genomului masculin în fazele timpurii ale segmentării.
• angioblast — Celulă mezoperatorie embrionară timpurie, cu caracter pluripotent, derivată din mezoderm, care constituie precursorul direct al celulelor endoteliale ce căptușesc interiorul vaselor de sânge. În context structural și ontogenetic, aceste celule migrează și se organizează în cordoane celulare izolate (insule de sânge), inițiind procesul de vasculogeneză fundamental pentru formarea sistemului circulator primitiv la embrion.
• angioplast — Variantă terminologică sau sinonim structural rară pentru angioblast, desemnând o celulă embrionară imatură cu caracter pluripotent care provine din mezoderm și se diferențiază direct în celulă endotelială capilară. În context ontogenetic și de laborator, acești precursori structurali se organizează în cordoane celulare compacte pentru a forma primele vase primitive în procesul de vasculogeneză embrionară.
• antipode — Formă de plural mai puțin utilizată a substantivului antipod, desemnând ansamblul regiunilor sau punctelor geografice de pe glob diametral opuse unui loc de referință; de asemenea, în botanica celulară și embriologie, reprezintă un grup structural format din trei celule haploide situate la polul opus al sacului embrionar al plantelor angiosperme, având un rol nutritiv temporar înainte de fertilizare.