#estetica

• agrest — Care aparține vieții de la țară, specific câmpului, pădurilor sau naturii neumblate; rustic, necultivat, sălbatic sau neprelucrat. În sens stilistic sau literar, termenul descrie un peisaj brut, un comportament lipsit de rafinament urban ori o frumusețe naturală, aspră, care nu a fost modificată sau modelată de intervenția tehnologică a omului.
• aherontic — Care aparține sau se referă la râul mitologic Aheron ori la Infern; cu caracter spectral, lugubru, sumbru sau infernal. În critica literară și estetică, termenul descrie o atmosferă de o întunecime profundă, o operă marcată de teme macabre, de melancolie grea sau de sugestii ale morții și ale tărâmului de dincolo.
• alăturare — Acțiunea de a alătura (sau a se alătura) și rezultatul ei; așezare alături, juxtapunere, asociere sau grupare a mai multor elemente, concepte ori persoane în același spațiu sau context structural. În stilistică sau arte vizuale, reprezintă combinarea unor nuanțe, cuvinte ori forme pentru a crea un contrast sau o armonie deosebită.
• aleatorism — Curent cultural, tehnică de compoziție sau doctrină estetică apărută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, caracterizată prin introducerea deliberată a hazardului, a imprevizibilului și a libertății de alegere în procesul de creație ori de interpretare. În muzică și artele vizuale, acest fenomen structural permite interpretului sau publicului să modifice ordinea secțiunilor ori să improvizeze pe baza unor scheme deschise.
• alegorism — Tendință, metodă de creație sau stil artistic caracterizat prin utilizarea excesivă sau sistematică a alegoriilor și a simbolurilor figurative în operele literare ori plastice. În critica literară și estetică, acest fenomen structural descrie o înclinație spre codificarea abstractă a realității, unde fiecare element narativ sau vizual trimite obligatoriu către un sens moral, mistic ori filozofic paralel.
• alegorizant — Care folosește alegoria sau tinde spre utilizarea ei; caracterizat printr-o înclinație structurală spre transformarea realității în parabole, simboluri figurative sau metafore extinse. În critica estetică, termenul descrie un discurs, un stil ori un autor ale cărui reprezentări narrative sau plastice au scopul deliberat de a codifica mesaje morale ori filozofice abstracte.
• alegorizat — Care a fost exprimat, reprezentat sau tălmăcit prin intermediul unei alegorii; transpus dintr-o formă literală sau directă într-o structură simbolică complexă, bazată pe metafore extinse și personificări. În critică, descrie starea finală a unui concept abstract sau a unui fapt istoric ce a primit o haină artistică figurată pentru a ascunde ori a îmbogăți înțelesul original.
• alegrizare — Termen livresc rarisim ce desemnează acțiunea de a face vesel, a înveseli, a anima sau a insufla o stare de optimism și dinamism unui context, unui text sau unei opere de artă. Structural, reprezintă procesul prin care elementele sumbre sau neutre sunt transformate intenționat pentru a induce binedispoziție și energie ritmică privitorului sau cititorului.
• alemire — Termen livresc rarisim ce desemnează acțiunea ipotetică sau procesul de a dota, a împodobi ori a corona un edificiu, un catarg sau un stindard cu un alem (însemn metalic ornamental); actul de marcare simbolică a unui vârf arhitectural. Din punct de vedere structural, termenul este un derivat neologic sau arhaic de acțiune utilizat în descrierile monografice de nișă.
• aliteratură — Concept estetic și critic, propus inițial de scriitorul și filosoful Claude Mauriac, care desemnează o formă avangardistă de scriere eliberată de convențiile, clișeele, retorica și artificiile literare tradiționale; o 'anti-literatură' care tinde spre autenticitatea pură a limbajului, adesea prin consemnarea directă, brută sau fragmentară a gândurilor și a realității imediate, refuzând structurile narative clasice.
• angeloid — Care are o formă, o înfățișare sau trăsături asemănătoare cu ale unui înger; de formă angelică. Ca adjectiv, descrie un chip, o siluetă sau o manifestare umană caracterizată printr-o delicatețe ideală, puritate, blândețe și o frumusețe spiritualizată. Ca substantiv, face referire la o ființă ipotetică, artificială sau mitologică dotată cu atribute ori aripi specifice entităților celeste, întâlnită în special în literatura de ficțiune, eseistică și filozofie.
• anost — Care este lipsit de gust, de aromă sau de savoare; în sens figurat și structural, califică o operă, un discurs, o personalitate sau o ambianță complet lipsită de expresivitate, de originalitate, de strălucire ori de interes. În analiza textelor, termenul descrie o monotonie stilistică ce nu reușește să provoace nicio reacție estetică ori emoțională cititorului.
• anostie — Stare, calitate sau proprietate structurală a ceea ce este anost; platitudine extremă, lipsă totală de farmec, de interes, de expresivitate ori de spirit creativ. În critica de artă, termenul desemnează o deficiență structurală a operei care, prin uniformitate și lipsă de relief stilistic, provoacă indiferență, plictis și o totală absență a răspunsului emoțional din partea receptorului.
• anostit — Care a devenit anost, fad, insipid sau lipsit de originalitate; care a parcurs un proces de degradare estetică ori expresivă, pierzându-și farmecul, vivacitatea sau dinamismul inițial. În sens tehnic și literar, descrie starea finală a unui discurs, text sau peisaj a cărui structură a fost golită de elemente de contrast ori relief artistic, generând o monotonie deplină.
• anticalofilie — Atitudine estetică, doctrină sau curent în critica și istoria literară care se opune calofiliei; respingere programatică a cultului pentru forma exterioară a textului și a scrisului frumos, artificial ori excesiv ornamentat. Acest concept susține că valoarea unei opere de artă rezidă în autenticitatea trăirii, în densitatea ideilor și în reflectarea fidelă a realității existențiale sau psihologice.
• anticalofilism — Curent literar, doctrină sau mișcare estetică identică cu anticalofilia, manifestată în special în perioada interbelică românească, ce respinge categoric stilul prețios, lexical ornamentat și academic în favoarea unei scriituri autentice și analitice. Acest fenomen teoretizează faptul că valoarea structurală a operei de artă rezidă în densitatea psihologică brută și în reflectarea directă, necosmetizată, a experienței umane trăite.
• anticinematografic — Care contravine specificului, tehnicilor sau regulilor estetice ale artei cinematografice; lipsit de dinamică vizuală, de ritm narativ ori de expresivitate plastică adecvată ecranului. În critica de film, termenul descrie producții sau scene excesiv de teatrale, statice sau livrești, care nu folosesc limbajul specific al camerei de filmat.
• anticlasicist — Care se opune clasicismului, normelor sale rigide, simetriei, echilibrului formal sau regulilor academice consacrate de compoziție; scriitor, artist ori critic de avangardă care militează pentru libertatea de expresie, subiectivitate și spargerea tiparelor tradiționale. Ca adjectiv, descrie un curent, un manifest, un stil sau o operă de artă (adesea romantică, realistă sau modernistă) caracterizată prin refuzul canoanelor clasice.
• anticritic — Care se opune criticii literare sau artistice, respingând verdictele, metodele sau autoritatea acesteia; persoană, autor sau creator care combate evaluările criticilor oficiali. Ca adjectiv, descrie un eseu, un pamflet ori o poziție estetică menită să demonteze judecățile de valoare emise de comentatorii academici.
• antifilistinism — Atitudine intelectuală, curent de opinie sau poziție estetică manifestată prin respingerea radicală a filistinismului (spiritul burghez îngust, conformismul cultural, meschinăria, lipsa de deschidere spirituală și atașamentul ignorant față de valorile pur materiale). Reprezintă revolta artiștilor, scriitorilor și filozofilor împotriva gusturilor vulgare și a ipocriziei sociale a unei majorități dominate de prejudecăți, promovând în schimb nonconformismul creativ și arta autentică.