#exprimare

• adesea — Cu o frecvență ridicată, în mod repetat sau în multe cazuri; exprimă repetabilitatea periodică a unei acțiuni ori stări într-un interval de timp dat. Acest conector structural și temporal este utilizat pe scară largă în limba română literară pentru a nuanța regularitatea unor fenomene, fiind poziționat de obicei înainte sau după verbul determinat.
• adineauri — Cu puțin timp înainte, acum câteva momente, de curând; adverb de timp utilizat pentru a plasa un eveniment în trecutul cel mai apropiat de momentul vorbirii. Acest indicator structural temporal este integrat pe scară largă în limba română literară, funcționând ca un element de legătură precis în coordonarea cronologică a acțiunilor dintr-o frază.
• agramat — Persoană care nu cunoaște regulile gramaticale elementare ale unei limbi și face greșeli grave de exprimare, de ortografie sau de punctuație în scris ori în vorbire; om lipsit de instruire fundamentală, incult sau analfabet (în sens larg). Ca adjectiv, termenul califică un text, un discurs, un stil sau o exprimare plină de erori morfosintactice flagrante, încălcând normele academice.
• agramată — Forma de feminin pentru termenul agramat; desemnează o femeie care comite greșeli de gramatică și nu stăpânește normele scrise ori vorbite ale limbii, sau, ca adjectiv, o exprimare, o frază ori o scrisoare marcată de greșeli morfosintactice.
• ah — Interjecție universală folosită în vorbirea curentă pentru a exprima o gamă largă și variată de stări emoționale și reacții spontane, cum ar fi durerea, regretul, admirația, surpriza, dezamăgirea, suspirul sau ușurarea. În funcție de intonație și context, aceasta poate accentua intensitatea sentimentului exprimat în propoziție.
• amfibologic — Care conține o amfibologie sau se bazează pe aceasta; care prezintă o ambiguitate sintactică structurală ce permite interpretări duble ori contradictorii din cauza unei construcții defectuoase a frazei. În logică, descrie un raționament sau un enunț echivoc în care înțelesul devine confuz nu din cauza unui singur cuvânt, ci din cauza modului în care termenii sunt aranjați gramatical.
• Anafimie — Formă rară de tulburare de limbaj sau variantă terminologică istorică utilizată uneori în semiologia clinică pentru a descrie incapacitatea structurală sau dificultatea extremă de a exprima stările emoționale, sentimentele sau ideile prin cuvinte coerente; de asemenea, poate fi întâlnit în vechea nomenclatură neurologică ca un echivalent contextual pentru anumite forme de afazie sau dizabilități de articulare verbală asociate cu leziuni cerebrale.
• androfen — Termen specializat utilizat în genetica dezvoltării și în studiile fenotipice pentru a desemna un tipar morfologic, fiziologic sau comportamental clar masculinizat, determinat structural de interacțiunea dintre genele specifice sexului și hormonii androgeni, manifestat chiar și în absența parțială a heterocromozomilor tipici.
• anfibologie — Ambiguitate exprimată printr-o structură sintactică defectuoasă care permite atribuirea mai multor înțelesuri diferite aceluiași enunț. Spre deosebire de polisemie, care se referă la sensurile multiple ale unui singur cuvânt, acest fenomen structural provine din organizarea incorectă a întregii propoziții sau fraze, fiind considerat o greșeală de logică ori de stil.
• antigramatical — Care încalcă, ignoră sau contrazice regulile, normele și structurile stabilite ale gramaticii unei limbi; negramatical. În lingvistica teoretică, termenul descrie un enunț sau o construcție sintactică considerată inacceptabilă de către vorbitorii nativi, deoarece violează principiile structurale de formare a propozițiilor.
• artisticește — În mod artistic, din punct de vedere artistic; cu simț estetic, cu măiestrie sau talent; conform regulilor frumosului. Termenul descrie modul în care este realizată, interpretată sau structurată o operă, o acțiune sau o lucrare, punându-se accentul pe valoarea sa expresivă și pe armonia detaliilor în raport cu ansamblul.
• artterapie — Formă de psihoterapie expresivă care utilizează procesul de creație artistică (desen, pictură, sculptură, colaj) ca mijloc principal de comunicare, explorare și îmbunătățire a stării de sănătate mintală și emoțională a pacientului. Această metodă clinică, ghidată de un terapeut specializat, nu evaluează calitățile estetice ale operei, ci folosește exprimarea vizuală non-verbală pentru a aduce la suprafață gânduri subconștiente, conflicte interne, traume nerezolvate sau stări de anxietate dificil de exprimat în cuvinte.
• astă dată — Locuțiune adverbială folosită structural pentru a indica momentul actual, situația curentă sau ocazia prezentă, având sensul de „de data aceasta”, „acum” ori „în acest caz specific”; adesea marchează o opoziție clară sau o schimbare de dinamică față de evenimentele ori acțiunile petrecute în trecut.
• astă-iarnă — Adverb de timp care indică în mod concret iarna care a trecut cea mai recentă față de momentul vorbirii; structură lexicală temporală utilizată pentru a plasa o acțiune sau o amintire în cadrul sezonului rece precedent.
• astă-vară — Adverb de timp care indică în mod concret sezonul estival care a trecut cel mai recent față de momentul vorbirii; structură lexicală de orientare temporală utilizată pentru a plasa un eveniment, o acțiune sau o experiență personală în cadrul verii precedente.
• autocenzura — A-și impune singur restricții în exprimarea ideilor, opiniilor, convingerilor sau în publicarea unor opere artistice și jurnalistice, din cauza fricii de repercusiuni politice, presiuni sociale, conformism sau frici interioare, fără a exista o interdicție oficială directă. În mediile totalitare sau în spațiile digitale contemporane dominate de corectitudinea politică, acest act reprezintă un mecanism de adaptare sau supraviețuire prin care autorul elimină voluntar fragmente din discurs pentru a evita marginalizarea ori sancțiunile.
• autocenzurare — Acțiunea de a se autocenzura și rezultatul ei; procesul psihologic și social prin care un individ sau o instituție își reprimă ori își modifică voluntar discursul, scrierile sau manifestările artistice înainte de publicare. Spre deosebire de cenzura instituțională aplicată de o autoritate statală coercitivă, acest fenomen este declanșat de un mecanism de auto-apărare anticipativ, generat de frica de ostracizare, pierderea statutului sau presiunea conformismului social.