#fig

• Alcala Zamora y Torres — Niceto Alcalá-Zamora y Torres (1877–1949), avocat și om politic spaniol care a servit ca prim-ministru și ulterior ca prim președinte al Celei de-a Doua Republici Spaniole între anii 1931 și 1936. Personalitate moderată și conservatoare, a încercat să mențină un echilibru democratic între facțiunile radicale de stânga și cele de dreapta, fiind destituit cu puțin timp înainte de izbucnirea Războiului Civil Spaniol și murind în exil în Argentina.
• alegând — Forma de gerunziu a verbului tranzitiv și intranzitiv de conjugarea a III-a 'alege'. Exprimă o acțiune în desfășurare, concomitentă cu acțiunea verbului predicativ din propoziție, referindu-se la procesul de selectare, triere, optare sau preferare a unor elemente, persoane ori opțiuni dintr-un ansamblu disponibil.
• alegoric — Care conține o alegorie sau aparține acesteia; exprimat prin imagini, simboluri, metafore extinse ori personificări ce ascund un înțeles profund, moral sau filozofic, diferit de sensul literal al cuvintelor sau reprezentărilor plastice. În critică, descrie un mod de codificare artistică în care elementele vizuale sau narative corespund structural unui sistem paralel de idei abstracte.
• alegorie — Procedeu artistic, figură de stil sau gen literar retoric ce constă în exprimarea unei idei abstracte, a unui concept moral ori a unui adevăr filozofic general prin intermediul unui ansamblu coerent de metafore, imagini concrete, simboluri sau personificări. Structural, o alegorie construiește o corespondență sistematică pe două niveluri paralele: cel literal, de suprafață, și cel simbolic, profund, ascuns cititorului sau privitorului.
• alegorism — Tendință, metodă de creație sau stil artistic caracterizat prin utilizarea excesivă sau sistematică a alegoriilor și a simbolurilor figurative în operele literare ori plastice. În critica literară și estetică, acest fenomen structural descrie o înclinație spre codificarea abstractă a realității, unde fiecare element narativ sau vizual trimite obligatoriu către un sens moral, mistic ori filozofic paralel.
• alegorizare — Acțiunea de a alegoriza și rezultatul ei; procesul artistic, retoric sau hermeneutic prin care un concept abstract, o realitate istorică ori o narațiune literală este transpusă într-o structură simbolică complexă, bogată în metafore extinse și personificări. Reprezintă transformarea unui înțeles direct într-unul codificat, oferind operei de artă mai multe straturi paralele de interpretare.
• alegorizat — Care a fost exprimat, reprezentat sau tălmăcit prin intermediul unei alegorii; transpus dintr-o formă literală sau directă într-o structură simbolică complexă, bazată pe metafore extinse și personificări. În critică, descrie starea finală a unui concept abstract sau a unui fapt istoric ce a primit o haină artistică figurată pentru a ascunde ori a îmbogăți înțelesul original.
• alerg — Forma de persoana I singular la indicativ prezent și conjunctiv prezent a verbului tranzitiv și intranzitiv 'alerga'. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a se deplasa rapid pe picioare, prin pași mari și săriți, sau, în sens figurat, de a se strădui intens, a se agita și a depune eforturi susținute pentru a realiza un obiectiv, a rezolva probleme sau a obține un beneficiu.
• Alessandrescu — Un nume de familie românesc răspândit, de origine patronimică, derivat de la prenumele Alexandru (sau varianta sa grafică occidentală Alessandro). Personalități marcante din istoria României au purtat acest nume, printre care compozitorul și dirijorul Alfred Alessandrescu și renumitul medic obstetrician Dan Alessandrescu.
• alguacil — Funcționar public, dregător sau executor judecătoresc de rang inferior în Spania medievală și în fostele colonii spaniolă, însărcinat cu menținerea ordinii publice, executarea mandatelor tribunalelor și paza arestaților. În coridele moderne, termenul desemnează simbolic cei doi călăreți îmbrăcați în costume din secolul al XVII-lea care transmit ordinele președintelui și deschid festiv parada arenei.
• alifios — Care are consistența, aspectul sau proprietățile unei alifii; onctuos, gras, unsuros la atingere. În sens figurat, termenul descrie o persoană lingușitoare, ipocrită sau exagerat de umilă în comportament, care încearcă să intre în grațiile cuiva prin amabilități artificiale.
• aligorie — Formă grafică sau lexicală alternativă ori arhaică pentru termenul 'alegorie'; procedeu artistic și retoric complex prin care se exprimă idei abstracte, concepte morale sau adevăruri filosofice prin intermediul unor elemente concrete, imagini plastice ori personaje simbolice. Acest mecanism structural permite transmiterea unui sens profund, ascuns dincolo de învelișul literal al textului, îmbogățind expresivitatea operei.
• alimenta — A da cuiva sau a-și procura hrana necesară susținerii vieții și a activității organismului; prin extensie, în tehnică, a aproviziona o mașină, un motor sau un sistem structural cu combustibil, energie, materie primă ori date necesare funcționării. În sens figurat, înseamnă a întreține, a stimula sau a menține vie o stare de spirit, un sentiment, o discuție sau o situație tensionată.
• alitera — A utiliza sau a repeta aceeași consoană ori același grup de consoane la începutul sau în interiorul mai multor cuvinte succesive dintr-un vers, dintr-o frază ori dintr-o structură ritmică, cu scopul de a obține un efect muzical, sonor, imitativ ori simbolic (efect numit aliterație); a construi structuri textuale bazate pe armonie consonantică.
• aliterare — Acțiunea de a alitera și rezultatul ei; figura de stil sau procedeul fonetic și retoric ce constă în repetarea intenționată a aceleiași consoane sau a aceluiași grup consonantic la începutul ori în interiorul mai multor cuvinte succesive, având rolul de a spori muzicalitatea, de a sugera auditiv un fenomen al naturii sau de a întări o anumită stare emoțională în poezie sau proză.
• aliterație — Figură de stil de nivel fonetic care constă în repetarea intenționată a aceleiași consoane sau a aceluiași grup de consoane la începutul ori în interiorul mai multor cuvinte succesive dintr-un vers, o frază sau o strofă. Acest procedeu este utilizat de autori pentru a spori muzicalitatea textului, pentru a crea efecte onomatopeice de imitare a zgomotelor naturii ori pentru a accentua o anumită stare emoțională sau un ritm interior.
• aliterațiune — Variantă arhaică, livrescă sau lexicografică de tip etimologic a substantivului 'aliterație'; denumește figura de stil bazată pe repetiția aceleiași consoane în cuvinte învecinate. Termenul se întâlnește în studiile literare, gramaticile și dicționarele românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, fiind ulterior înlocuit complet în limba standard de forma modernă.
• aliterativ — Care conține o aliterație, care se bazează pe aliterație sau care produce efecte sonore prin repetarea aceleiași consoane ori a aceluiași grup de consoane în cuvinte succesive; privitor la armonia consonantică a unui text. În metrica veche germanică sau anglo-saxonă, termenul descrie un tip structural de vers în care ritmul și legătura dintre emistihuri sunt determinate exclusiv de potrivirea sunetelor inițiale, și nu de rimă.
• alloco — Termen preluat din limba italiană sau folosit ca împrumut rar în ornitologie pentru a desemna huhurezul mic (Strix aluco), o pasăre răpitoare de noapte din familia Strigidae, de mărime medie, cu ochi mari și negri și un penaj brun-cenușiu ce oferă un camuflaj perfect pe scoarța copacilor. În sens figurat, în limba italiană și uneori în jargonul literar, termenul descrie o persoană bhlajină, zăpăcită, blegă sau ușor de păcălit.
• allongarese — Termen tehnic livrat artificial sau argotic în anumite studii lingvistice sau stilistice, referitor la tendința de a lungi, a extinde sau a dilata inutil cuvintele, frazele ori structurile gramaticale (stil lungit / prolix). Ca adjectiv, descrie un mod de exprimare sau un text caracterizat prin redundanță, lungire artificială și lipsă de concizie.