#flora montana

• acrofil — Despre plante sau organisme; care crește, se dezvoltă sau trăiește la altitudini mari, în zone alpine, muntoase ori pe stânci înalte; alticol sau alpin. Ca substantiv, termenul descrie o plantă acrofilă adaptată structural la condițiile climatice aspre din etajul alpin sau, în limbajul modern, o persoană pasionată de înălțimi, ascensiuni montane și relief abrupt.
• acrofită — Plantă adaptată structural și fiziologic să trăiască și să se dezvolte la altitudini mari, în etajul alpin superior sau pe crestele muntoase stâncoase. Acro fitele prezintă caracteristici ecomorfologice specifice (talie pitică, tulpini târâtoare, frunze persistente sau acoperite cu peri deși) care le permit să reziste la vânturi violente, temperaturi extreme și radiații ultraviolete intense.
• Adenostyles alliariae — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, genul Adenostyles, cunoscută popular sub denumirea de potofol sau clopoței-de-munte; este caracterizată structural prin frunze bazale foarte mari, cordate sau reniforme, cu margini dințate și pețioli lungi, iar inflorescențele sale compacte grupează capitule mici de culoare roz-purpurie. Această plantă crește spontan în etajul montan și subalpin, preferând locurile umede, umbroase și solurile bogate în nutrienți.
• Agrostis alpina — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), adaptată structural la climatul montan înalt și alpin. Această iarbă crește sub formă de tufe mici și dese pe pajiștile alpine, stâncării sau grohotișuri, având un rol ecologic crucial în prevenirea eroziunii solului subțire din zonele montane superioare și servind drept hrană pentru fauna montană sălbatică.
• Agrostis rupestris — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), nativă din zonele muntoase ale Europei (inclusiv Munții Carpați). Această iarbă crește în tufe dense, scunde, pe substraturi pietroase, stâncării, grohotișuri și pajiști alpine cu soluri superficiale, acide, fiind extrem de rezistentă la ger, vânturi puternice și uscăciune, având un rol ecologic major în fixarea solului din etajul alpin.
• Ajuga pyramidalis — Specie de plantă erbacee perenă din genul Ajuga, familia Lamiaceae, cunoscută în limba română sub numele popular de vinețică piramidală. Această plantă de dimensiuni mici se remarcă prin inflorescența sa densă, erectă, de formă piramidală sau conică, formată din frunze bracteale mari, adesea nuanțate în violet sau purpuriu, care acoperă parțial florile tubulare de culoare albastru-pal, fiind întâlnită în zonele montane și subalpine, pe soluri acide și pajiști umbroase.
• Alnus incana — Denumirea științifică a arinului alb (sau anin muntos), un arbore sau arbust din familia Betulaceae, răspândit în regiunile reci și muntoase ale Europei, Asiei și Americii de Nord. Spre deosebire de ruda sa apropiată, această specie are frunze mate, cenușii pe partea inferioară și o scoarță netedă, de culoare gri deschis, fiind excelent adaptată pentru colonizarea rapidă a solurilor degradate sau a pietrișurilor montane.
• Antennaria — Gen de plante erbacee perene din familia Asteraceae (compozite), răspândite în special în regiunile temperate și arctice ale emisferei nordice, cunoscute popular sub numele de 'părăluțe de munte' sau 'piciorul pisicii'. Aceste plante se caracterizează prin frunze acoperite cu peri deși, lânoși, și capitule florale mici, globuloase, pufoase, asemănătoare ca formă cu antenele unor insecte sau cu pernuțele labelor de feline.
• Antennaria parvifolia — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, nativă din regiunile muntoase și aride ale Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'părăluțe de munte cu frunze mici'. Această plantă stoloniferă este adaptată la secetă și soluri sărace, formând covoare vegetale joase, dense, caracterizate prin frunze bazale mici, spatulate, acoperite cu un toment des lânos și capitule florale albicioase sau rozalii.
• Arctostaphylos — Gen de plante superioare din familia Ericaceae, care cuprinde aproximativ 60 de specii de arbuști sempervirescenți, scunzi sau târâtori, răspândiți cu precădere în regiunile muntoase și de coastă din vestul Americii de Nord. Caracteristica structurală principală a acestor plante este scoarța netedă, lucioasă, de o culoare brun-roșiatică intensă, frunzele pieloase și fructele globuloase asemănătoare unor bobițe roșii sau brune, cunoscute popular sub denumirea de strugurii-ursului.
• Arenaria montana — Specie de plantă erbacee perenă din familia Caryophyllaceae, originară din regiunile muntoase din sud-vestul Europei, cunoscută popular sub numele de studeniță de munte. Planta se caracterizează structural prin tulpini târâtoare care formează covoare dense, frunze mici, lanceolate, de un verde intens, și flori abundente cu cinci petale de un alb-zăpadă imaculat, fiind utilizată pe scară largă în horticultură pentru decorarea stâncăriilor și a grădinilor alpine datorită rezistenței sale ridicate.
• Aruncus — Un gen de plante erbacee perene din familia Rosaceae, cunoscut în flora spontană și decorativă sub denumirea populară de 'bărbița-caprei'. Planta se caracterizează prin frunze mari, compuse și inflorescențe spectaculoase sub formă de panicule ramificate, alcătuite din numeroase flori mici, albe sau crem, care preferă zonele montane umbroase, pădurile umede și malurile pârâielor.
• Aruncus vulgaris — Denumire științifică istorică sau sinonim taxonomic utilizat în trecut pentru specia Aruncus dioicus, cunoscută popular în limba română sub numele de 'bărbița-ursului'. Este o plantă erbacee robustă, perenă, eurasiatică și nord-americană, care crește prin păduri umbroase de munte și liziere, dezvoltând tufe mari de peste un metru înălțime, cu frunze compuse mari și panicule mari de flori albe, mascule sau femele, dispuse pe indivizi separați (plantă dioică).
• Astragalus angustifolius — O specie specifică de plantă perenă din genul Astragalus, caracterizată structural prin frunze înguste, liniare și lăstari spinoși care formează tufe dense, compacte, în formă de pernă. Este o plantă xerofită, adaptată perfect la soluri stâncoase, calcaroase și climate aride, fiind întâlnită nativ în zonele montane înalte din sud-estul Europei și din Asia Mică (inclusiv în unele regiuni balcanice).
• Athyrium alpestre — O specie specifică de ferigă din genul Athyrium (sinonim cu Athyrium distentifolium), cunoscută popular sub numele de feriga alpină sau feriga de munte. Această plantă crește la altitudini mari, în zone stâncoase, grohotișuri umede, păduri subalpine și liziere, fiind adaptată la condiții climatice aspre și caracterizată prin sori mici, rotunzi, adesea lipsiți complet de induzie.
• Aucuba himalaica — Specie de arbust sau arbore mic sempervirescent aparținând genului Aucuba, nativă în regiunile muntoase din Himalaya, sudul Chinei și nordul Myanmarului, caracterizată prin frunze lanceolate sau eliptice lungi, adesea cu margini dințate fin, și inflorescențe dense, tomentoase; Aucuba de Himalaya. Crește de obicei în pădurile umede de foioase și mixte la altitudini cuprinse între 800 și 2500 de metri, fiind recunoscută pentru adaptarea sa la climate montane mai răcoroase.