#format

• a aborta — A pierde sau a întrerupe în mod prematur, spontan ori provocat, evoluția unei sarcini (avort); (în informatică și tehnologie, prin extensie modernă) a opri forțat executarea unui program, a unui script sau a unei operațiuni tehnice înainte de finalizarea sa completă; (în sens figurat, livresc) a eșua în realizarea unui plan, a unui proiect sau a unei acțiuni în fazele sale incipiente.
• abceda — Proces patologic prin care un focar de inflamație acută purulentă sau o colecție bacteriană evoluează spre formarea unui abces delimitat, acumulând puroi și necrozând țesuturile înconjurătoare.
• abcedare — Procesul patologic de formare a unui abces; transformarea unei inflamații acute sau a unui infiltrat inflamator difuz (cum ar fi o celulită sau o flegmon) într-o colecție purulentă bine delimitată, însoțită de necroză tisulară de lichefiere.
• abcedere — Acțiunea de a abceda și rezultatul ei; substantivarea procesului prin care un infiltrat celular inflamator se transformă într-o colecție purulentă circumscrisă.
• abdomeno — Element de compunere lexicală (prefixoid) extras din limba latină și greacă, utilizat în semiologia medicală, chirurgie și neuropsihiatrie pentru a forma termeni compuși referitori la abdomen sau la structurile abdominale. În limbajul clinic, servește ca ancoră morfologică pentru descriptori structurali, proceduri de diagnostic neuro-somatic sau tehnici chirurgicale aplicate pacienților cu afecțiuni corelate somatopsihic.
• abdomin — Variantă lingvistică a prefixoidului 'abdomeno-', utilizată ca element de compunere lexicală în terminologia medicală și neuropsihiatrică internațională. Se atașează direct rădăcinilor care încep cu o vocală pentru a desemna structuri, afecțiuni, reacții reflexe sau tehnici de investigație corelate cu regiunea abdominală și manifestările sale somatopsihice.
• abdomino — Element de compunere lexicală (prefixoid) extras din limba latină și greacă, utilizat în semiologia medicală, chirurgie și neuropsihiatrie pentru a forma termeni compuși referitori la abdomen sau la structurile abdominale. În limbajul clinic, servește ca ancoră morfologică pentru descriptori structurali, proceduri de diagnostic neuro-somatic sau tehnici chirurgicale aplicate pacienților cu afecțiuni corelate somatopsihic.
• Abdul-Medjid — Eponim clinic extras din onomastica imperială otomană (sultanul Abdul-Medjid I), folosit rar în terminologia azilurilor românești și europene din secolul trecut. Desemna o manifestare particulară a delirului melancolic sau a psihozei de epuizare, caracterizată prin idei de reformă universală nerealistă amestecate cu stări de apatie profundă, tristețe morbidă și sentimente de neputință în fața destinului, pacientul considerându-se un monarh neînțeles sau detronat.
• abort — Comandă, acțiune sau procedură de urgență utilizată în informatică, programare și tehnologie aerospațială pentru a opri forțat și imediat un proces, o execuție de cod, o aplicație software sau o misiune operațională înainte de finalizarea sa firească; (în medicină, livresc) termen rar preluat din engleză sau latină utilizat ca sinonim pentru avort sau întrerupere prematură a evoluției unui embrion ori a unui proces patologic.
• abortare — Acțiunea de a aborta sau de a întrerupe prematur un proces; pierderea spontană sau provocată a unei sarcini (termen medical utilizat ca sinonim modern pentru avortare); (în informatică și tehnologie) procesul de oprire forțată și imediată a executării unui program, a unui script, a unei tranzacții de date sau a unei misiuni operaționale înainte de finalizarea programată; (în sens figurat) eșuarea timpurie a unui plan sau proiect.
• abrahie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența totală sau dezvoltarea rudimentară a brațelor (membrelor superioare) la făt sau la un organism în evoluție; anomalie anatomică severă din clasa ageneziilor de membru, similară sau conexă cu amelia și abrahia congenitală.
• abrahiocefal — Monstru teratologic, făt sau organism cu malformații congenitale severe, caracterizat prin absența simultană a brațelor și a capului, ori prin unirea anormală și rudimentară a structurilor cefalice în absența membrelor superioare; (adjectival) care prezintă caracteristicile anatomice ale acestei anomalii de dezvoltare embrionară.
• abrahiocefalie — Malformație congenitală complexă și extrem de severă caracterizată prin absența simultană a capului (acefalie) și a ambelor membre superioare (abrahie) la făt sau la un organism în dezvoltare; anomalie de dezvoltare embrionară timpurie, incompatibilă cu viața, studiată în cadrul teratologiei clasice și experimentale.
• abstractizare — Operația mentală sau procesul prin care se separă esențialul de neesențial, extrăgându-se însușirile generale și comune ale unei clase de obiecte și ignorându-se trăsăturile lor particulare, concrete sau accidentale. În informatică, reprezintă tehnica de a ascunde detaliile complexe de implementare din spatele unei interfețe simple, facilitând dezvoltarea sistemelor software.
• abureală — În sens propriu și tehnic, o condensare ușoară, fină și pasageră de vapori de apă pe o suprafață lucioasă. În sens figurat, colocvial și argotic, termenul desemnează o acțiune deliberată de inducere în eroare, manipulare verbală, amăgire prin discursuri lungi, confuze sau minciuni plauzibile. Folosit frecvent pentru a descrie un comportament nesincer, o stratagemă retorică menită să ascundă adevărul sau să evite o responsabilitate prin argumente superficiale.
• Abwehr — Serviciul de informații și contrainformații militare al forțelor armate germane (Reichswehr și ulterior Wehrmacht), care a funcționat pe lângă Marele Stat Major între anii 1920 și 1944. Creat inițial cu un rol strict defensiv pentru a ocoli restricțiile impuse prin Tratatul de la Versailles, serviciul s-a dezvoltat sub conducerea amiralului Wilhelm Canaris într-o rețea complexă de spionaj extern și sabotaj, devenind totodată un nucleu ocult al rezistenței interne împotriva regimului nazist până la dizolvarea sa de către Hitler.
• acardiac — Care este lipsit de inimă sau prezintă un cord rudimentar complet nefuncțional. În neonatologie și medicină fetală, termenul descrie 'fătul acardiac' (sau geamănul acardiac), o malformație congenitală extrem de rară ce apare exclusiv în sarcinile gemene monocoriale, ca urmare a sindromului de perfuzie arterială inversată (secvența TRAP). În această anomalie, fătul malformat supraviețuiește intrauterin doar fiindcă primește sânge pompat de cordul geamănului său sănătos (geamănul pompă).
• acardie — Absență congenitală totală a inimii sau oprire completă în dezvoltarea ontogenetică a cordului la un făt. Această anomalie structurală severă este incompatibilă cu viața extrauterină de sine stătătoare și este documentată aproape exclusiv în cadrul sarcinilor multiple monocoriale cu dezvoltare asimetrică (secvența TRAP), unde circulația sangvină a fătului afectat este susținută exclusiv de inima geamănului său prin intermediul unor anastomoze vasculare placentare.
• acrodolicomelie — Malformație congenitală structurală rară sau trăsătură anatomică caracterizată prin lungimea disproporționată și excesivă a segmentelor distale ale membrelor (mâini și picioare în raport cu brațele și coapsele, sau degete neobișnuit de lungi). În context clinic, acest tipar de dezvoltare scheletică este adesea asociat cu tulburări sistemice ale țesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan, sau cu alte sindromuri genetice de tip dolicostenomelie.
• acrodolihomelie — Variantă ortografică sau eroare de transcriere medicală pentru acrodolicomelie, descriind malformația congenitală structurală rară caracterizată prin lungimea disproporționată și excesivă a segmentelor distale ale membrelor (mâini, picioare sau degete). În context clinic, acest tipar de alungire scheletică severă este corelat cu anomalii ale țesutului conjunctiv și este utilizat în indexarea anomaliilor ereditare de dezvoltare.