#furie

• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• Aeonium tabulaeforme — Specie unică de plantă suculentă din familia Crassulaceae, originară din Tenerife, remarcabilă prin rozeta sa plată, lipită de sol sau stâncă, asemănătoare unei farfurii ori mese. Frunzele verzi, imbricate extrem de strâns, au margini acoperite cu cili albi și moi, formând un disc geometric perfect ce crește adesea pe pereții verticali din mediul său nativ.
• Alecto — 1. În mitologia greacă și romană, numele uneia dintre cele trei Erinii (sau Furii), divinități ale răzbunării și ale pedepsei divine, cunoscută drept cea care nu cunoaște odihna sau mânia implacabilă, având rolul structural de a urmări și pedepsi crimele morale, în special cele împotriva familiei. 2. Denumirea atribuită unui asteroid din centura principală (465 Alecto) și unor personaje din universul literar modern.
• amoc — Stare psihopatologică acută de transă și furie oarbă, caracterizată prin manifestarea bruscă a unui comportament ucigaș distructiv, necontrolat și nediscriminatoriu față de persoanele din jur, urmată de obicei de amnezie completă și epuizare fizică extremă. Acest sindrom legat de cultură (cultural-bound syndrome) a fost descris inițial în regiunile din Asia de Sud-Est, dar termenul este folosit modern pentru a descrie episoadele violente de furie oarbă homicidă.
• apoplectic — Care suferă de apoplexie sau este predispus la un atac cerebral vascular brusc; referitor la o congestie cerebrală violentă. În sens figurat și comportamental, termenul descrie o persoană extrem de colerică, impulsivă, cu fața congestionată, roșie din cauza unei furii violente și incontrolabile, ce dă impresia că este gata să sufere un atac.
• aspuma — A face spumă, a se acoperi de spumă sau a slobozi spumă pe gură din cauza unui efort fizic epuizant, a unei boli (cum ar fi rabia sau epilepsia) ori a unei stări de furie violentă și necontrolată; este o variantă veche, de circulație restrânsă, utilizată în trecut în mediul rural sau în textele literare istorice ca sinonim expresiv pentru a înfuria sau a spumega.