#glanda

• ACTH — Acronim internațional pentru hormonul adrenocorticotrop (sau corticotropină), un hormon peptidic secretat de glanda hipofiză anterioară. Rolul său structural principal este de a stimula producția și secreția de hormoni glucocorticoizi (în special cortizol) de către cortexul glandelor suprarenale. Monitorizarea nivelului de ACTH din sânge este esențială în diagnosticarea tulburărilor axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian, cum ar fi boala Addison sau sindromul Cushing.
• adenă — Termen medical specializat utilizat pentru a desemna o structură glandulară sau o formațiune cu caracter secretor; reprezintă unitatea funcțională sau anatomică izolată dintr-un sistem glandular. Deși termenul este rar întâlnit sub această formă singulară izolată, el servește drept fundament morfologic pentru descrierea țesuturilor epiteliale secretoare.
• adenectopie — Anomalie congenitală sau poziționare anormală, vicioasă, a unei glande sau a unui ganglion limfatic în afara locului său anatomic obișnuit. Acest fenomen structural apare în timpul dezvoltării embrionare defectuoase, când țesutul glandular migrează greșit, putând funcționa normal sau generând complicații din cauza compresiunii asupra organelor învecinate.
• adeno — Element prim de compunere savantă care introduce în termenul rezultant referința structurală la o glandă, un ganglion limfatic sau un țesut glandular; utilizat exclusiv pentru formarea neologismelor medicale și biologice (cum ar fi adenocarcinom, adenofibrom sau adenopatie), indicând originea ori localizarea anatomică a unui proces fiziologic sau patologic.
• adenoblast — Celulă embrionară imatură, nediferențiată, din care se dezvoltă ulterior structurile glandulare și epiteliul secretor al organismului. Acest element celular structural joacă un rol esențial în organogeneză, trecând printr-o serie de diviziuni și specializări biochimice pentru a forma componentele funcționale ale sistemului endocrin și exocrin.
• adenocondrom — Formațiune tumorală benignă, cu structură histologică mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a țesutului glandular epitelial și a țesutului cartilaginos. Acest neoplasm benign structural apare cel mai frecvent la nivelul glandelor salivare (în special în cadrul tumorii mixte pleomorfe) sau al glandei mamare, având o evoluție lentă și delimitare netă față de țesuturile învecinate.
• adenofibrom — Formă de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană și echilibrată a elementelor epiteliale glandulare și a țesutului conjunctiv fibros de susținere. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai frecvent la nivelul glandei mamare (unde este cunoscută și ca fibroadenom) sau al ovarelor, prezentându-se la palpare ca o masă fermă, mobilă și bine delimitată.
• adenofor — Structură anatomică vegetală, în formă de ax, codiță sau suport, care susține o glandă ori un organ secretor al unei plante; de asemenea, descrie un organism vegetal prevăzut cu un astfel de receptacul glandular. Acest element structural joacă un rol esențial în secreția de nectar sau substanțe protectoare, facilitând interacțiunea cu polenizatorii sau oferind apărare împotriva insectelor fitofage.
• adenoftalmie — Afecțiune oculară inflamatorie caracterizată prin tumefierea, congestionarea și iritarea glandelor meibomiene sau ale altor glande anexe ale ochiului (cum ar fi glandele lacrimale), însoțită adesea de afectarea conjunctivei. Acest fenomen patologic structural provoacă disconfort local, secreție lacrimală alterată și senzație de corp străin, necesitând tratament antiseptic și igienă oculară riguroasă.
• adenohipofiză — Lobul anterior și intermediar al hipofizei (glanda pituitară), având o structură epitelial-glandulară distinctă de neurohipofiză; este responsabilă pentru sinteza și secreția majorității hormonilor trofici esențiali, cum ar fi hormonul de creștere (STH), prolactina, ACTH, TSH, LH și FSH. Această componentă structurală reglează activitatea metabolică și homeostazia întregului sistem endocrin prin mecanisme complexe de feedback.
• adenolimfangiom — Formă rară de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a elementelor epiteliale glandulare și a vaselor limfatice dilatate încapsulate. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai adesea la nivelul ganglionilor limfatici regionali sau în apropierea marilor glande salivare (cum ar fi glanda parotidă), prezentând un aspect microscopic complex cu spații chistice pline cu limfă.
• adenologie — Ramură a anatomiei și a medicinei care se ocupă cu studiul macroscopic și microscopic al glandelor (endocrine și exocrine) și al sistemului limfatic, analizând structura, poziționarea și funcțiile acestora. Această disciplină structurală fundamentează înțelegerea proceselor de secreție hormonală și a mecanismelor de apărare imunitară coordonate de nodulii limfatici din organismul uman.
• adenomatoză — Afecțiune patologică caracterizată prin dezvoltarea simultană, proliferarea excesivă sau apariția unui număr mare de adenomuri (tumori benigne de natură epitelial-glandulară) în interiorul unui organ ori al unui țesut secretor. Această condiție structurală modifică arhitectura histologică normală a organului afectat, putând evolua, în anumite contexte clinice sau genetice, spre o transformare malignă (adenocarcinom).
• adenomegalie — Mărire hipertrofică a volumului unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca reacție la un proces inflamator, infecțios, imunitar sau neoplazic din organism. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor tumefieri palpabile în regiuni precum cea cervicală, axilară sau inghinală, necesitând investigații imagistice și histopatologice pentru determinarea cauzei subiacente.
• adenoscleroză — Indurare patologică sau sclerozare a unei glande ori a unui ganglion limfatic, cauzată de înlocuirea progresivă a țesutului parenchimatos funcțional cu un țesut conjunctiv fibros. Acest fenomen structural apare ca urmare a unor procese inflamatorii cronice, tulburări vasculare locale sau involuții senile, determinând reducerea capacității secretorii sau de filtrare a organului afectat.
• aerosialografie — Metodă radiologică de investigare clinică ce constă în examinarea glandelor salivare și a canalelor lor excretoare prin injectarea controlată a unui volum mic de aer sau gaz ca mediu de contrast negativ, urmată de realizarea unor radiografii succesive. Această procedură structurală permite evidențierea formei anatomice, a calculilor salivari nestereotipici sau a eventualelor obstrucții fără a folosi substanțe iodate lichide.
• amastie — Anomalie congenitală congenitală rară caracterizată prin absența completă, unilaterală sau bilaterală, a țesutului mamar glandulal, a areolei și a mamelonului. Din punct de vedere clinic și structural, această malformație de dezvoltare embrionară rezultă din eșecul proliferării crestei mamare în timpul primelor săptămâni de gestație și se poate prezenta izolat sau asociată cu alte sindromuri polimalformative complexe, cum este sindromul Poland.
• amatie — Variantă ortografică alternativă sau formă grafică adaptată contextual în literatura medicală pentru amastie; anomalie congenitală rară caracterizată prin absența completă, unilaterală sau bilaterală, a țesutului glandei mamare, a areolei și a mamelonului. Structural, această eroare de organogeneză embrionară provine din eșecul dezvoltării crestei mamare în primele săptămâni de sarcină, fiind mapată în sistemele de diagnostic alături de aplaziile musculare toracice.
• anadrenalism — Termen medical învechit sau rar utilizat ce desemnează absența totală, defectul complet sau încetarea funcționării glandelor suprarenale; reprezintă o formă extremă și acută de insuficiență suprarenală primară. Acest fenomen clinic perturbă grav homeostazia organismului prin stoparea secreției de hormoni corticosteroizi esențiali (cortisol și aldosteron), generând simptome severe precum hipotensiune profundă, dezechilibre electrolitice și risc iminent de criză addisoniană.
• andromastie — Condiție anatomică sau medicală extrem de rară caracterizată prin dezvoltarea anormală sau hipertrofia glandelor mamare la persoanele de sex masculin, fiind utilizată uneori ca variantă terminologică istorică ori corelată pentru ginecomastie, ori pentru a descrie o structură mamară cu trăsături somatice masculine accentuate.