#gratie

• aflua — A curge, a se îndrepta sau a se revărsa în cantități mari spre un singur punct. Folosit inițial pentru masele de lichid care se varsă într-un emisar, termenul descrie în sens figurat deplasarea masivă, simultană și convergentă a unei mulțimi de oameni, a unor mărfuri, capitaluri sau informații către un centru de interes ori o destinație specifică.
• aflux — Sosire sau acumulare masivă, bruscă și simultană de oameni, mărfuri, bani, aer sau lichide biologice într-un anumit loc ori organ. În sens economic și demografic, indică un flux intens de imigranți, vizitatori sau investiții care modifică rapid echilibrul existent într-o regiune.
• agracia — Neologism rarisim de circulație internă restrânsă sau adaptare livrescă (construită pe modelul limbilor romanice vestice); înseamnă a acorda grație, a ierta în mod oficial, a absolvi de o vină ori a înfrumuseța, a conferi un plus de eleganță, farmec și armonie unei structuri, unui text sau unei opere de artă.
• agraciat — Care a fost înzestrat cu grație, eleganță, armonie sau farmec deosebit; înfrumusețat prin adăugarea unor detalii estetice rafinate. În sens juridic sau istoric restrictiv, desemnează o persoană sau o fapă care a primit o iertare oficială, un act de clemență ori o grațiere din partea unei autorități suverane.
• agrația — A ierta total sau parțial o persoană condamnată definitiv de executarea pedepsei penale aplicate de o instanță judecătorească, ori a comuta acea pedeapsă într-una mai blândă, prin intermediul unui act de clemență acordat exclusiv de șeful statului. Acest act juridic de grațiere individuală înlătură doar executarea sancțiunii, lăsând însă intactă antecedența penală și condamnarea în sine.
• Alboin — Nume propriu de origine germanică purtat de celebrul rege al lombarzilor din secolul al VI-lea (cca. 560–572), care a condus migrația masivă a poporului său în Peninsula Italică și a pus bazele Regatului Lombard prin cucerirea unor vaste teritorii bizantine.
• amansă — Formă veche sau arhaică pentru amnistie ori iertare oficială a unei pedepse, acordată în trecut de un domnitor sau de o autoritate statală de rang înalt. În context juridic istoric, termenul reprezintă un act de clemență prin care efectele unei condamnări penale erau anulate, redându-i-se persoanei grațiate libertatea sau drepturile civile și sociale deținute anterior.
• amasă — Formă veche sau arhaică pentru amnistie ori iertare oficială a unei pedepse, acordată în trecut de un domnitor sau de o autoritate statală de rang înalt. În context juridic istoric, termenul reprezintă un act de clemență prin care efectele unei condamnări penale erau anulate, redându-i-se persoanei grațiate libertatea sau drepturile civile și sociale deținute anterior.
• amnestia — A acorda amnistie; a anula prin intermediul unui act juridic oficial sau al unui decret legislativ răspunderea penală, consecințele juridice și pedepsele aplicate persoanelor care au comis anumite infracțiuni. În sens extins structural, termenul reflectă o iertare colectivă sau individuală acordată de autoritatea supremă a unui stat, ștergând simbolic culpa în scopul reconcilierii politice sau sociale.
• amnestiabil — Care îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi amnistiat; termen de natură juridică folosit pentru a descrie o infracțiune, o pedeapsă sau o persoană condamnată susceptibilă de a fi absolvită de răspundere penală în baza unui viitor act oficial de clemență. Calificarea unui delict ca fiind amnestiabil depinde structural de limitele de pedeapsă stabilite prin lege și de natura faptei comise.
• amnestie — Act juridic de clemență adoptat de puterea legislativă supremă prin care se înlătură răspunderea penală pentru anumite infracțiuni comise anterior publicării sale. Acest mecanism structural determină stingerea acțiunii penale, anularea executării pedepselor deja pronunțate și ștergerea automată a condamnărilor din cazierul judiciar, acționând ca o uitare legală a faptei în scopul obținerii stabilității sociale sau politice.
• amnestiere — Acțiunea de a amnestia și rezultatul ei; aplicarea efectivă a prevederilor unui act de clemență asupra unui dosar penal ori asupra unui condamnat. Procesul structural de amnestiere implică verificarea administrativă a criteriilor stabilite prin lege, încetarea urmăririi penale desfășurate de magistrați și eliberarea imediată din penitenciare a celor vizați.
• amnistie — Act juridic suveran adoptat de organul legislativ suprem (Parlament) prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită, executarea pedepsei pronunțate sau consecințele condamnării. Acest mecanism de clemență publică stinge acțiunea penală în orice stadiu al procesului și șterge trecutul infracțional pentru faptele vizate, operând in rem asupra faptei și profilului legal.
• antiimigrație — Care se opune imigrației, intrării sau stabilirii cetățenilor străini pe teritoriul unui stat; politică, ideologie ori doctrină care vizează restricționarea fluxurilor migratorii și protejarea pieței interne a muncii sau a identității culturale. În sens structural, descrie măsuri legislative riguroase, retorici politice naționaliste sau mișcări sociale conservatoare.
• anzeri — Termen taxonomic sau denumire științifică colectivă (derivată din genul Anser) utilizată în ornitologie pentru a desemna grupul gâștelor sălbatice și domestice; păsări acvatice migratoare de talie mare, caracterizate prin gât lung, cioc robust prevăzut cu lamele zimțate și picioare palmate adaptate excelent pentru înot.
• argentinian — Persoană originară din Argentina sau al cărei stil de viață, cetățenie și ascendență sunt legate de această republică sud-americană; ca adjectiv, descrie un element cultural, lingvistic, sportiv, economic sau structural aparținând Argentinei ori specific cetățenilor săi. În sens etnonimic, termenul evocă un mozaic identitar complex, marcat istoric de migrațiile masive europene (în special italiene și spaniole) care au modelat societatea actuală.
• Atelcuzu — Denumire istorică (provenită din izvoarele bizantine, în special din opera împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul sub forma 'Etelköz') ce desemnează regiunea geografică locuită temporar de triburile maghiare în secolul al IX-lea, înainte de așezarea lor definitivă în Câmpia Panonică. Teritoriul, tradus literal prin 'Între rânduri' sau 'Țara dintre râuri', era situat în nordul Mării Negre, întinzându-se probabil între fluviile Nipru, Nistru, Prut și Siret, acoperind parțial și zone din estul României și Republicii Moldova.
• azilant — Persoană care a solicitat sau a obținut dreptul de azil într-un stat străin pentru a scăpa de persecuții, conflicte armate sau tratamente inumane în țara sa de origine; cetățean beneficiar de protecție internațională pe teritoriul unui alt stat.
• azilantă — Femeie sau fată care a solicitat ori a obținut dreptul de azil într-un stat străin pentru a se proteja de persecuții politice, etnice, religioase sau de conflictele armate din țara sa de origine; formă feminină a substantivului azilant.