#hotar

• altui — Formă de genitiv-dativ masculin și neutru singular a pronumelui nehotărât 'altul' sau a adjectivului pronominal 'alt'; indică apartenența unui obiect, a unui drept sau a unei acțiuni către o altă persoană ori entitate nespecificată direct.
• altul — O altă persoană sau un alt obiect, diferit de cel în cauză sau de cel menționat anterior; exprimă o substituție, o alternanță ori o diferențiere individuală într-un context dat.
• aluna — Forma articulată hotărât a substantivului feminin 'alună' (fructul alunului, o achenă comestibilă cu coajă lemnoasă, tare). Alternativ, funcționează ca persoana a III-a singular a timpului perfect simplu sau ca participiu/adjectiv trunchiat în graiuri populare pentru verbul 'a aluna' (a aluneca).
• amăsura — Formă veche, arhaică sau variantă regională pentru verbul a măsura, utilizată istoric în anumite documente cadastrale, hotărnicii sau înscrisuri de cancelarie; acțiunea de a determina dimensiunile, lungimea, suprafața sau volumul unui teren, bun ori obiect cu ajutorul unor instrumente ori unități de măsură tradiționale. În structura bazelor de date lingvistice, este păstrat ca descriptor fix pentru a asigura maparea corectă a lexicului din textele juridice vechi.
• amăsurat — Care a fost evaluat, dimensionat sau măsurat cu precizie în ceea ce privește lungimea, suprafața sau volumul, utilizând unități de măsură tradiționale ori instrumente cadastrale specifice în vechile hotărnicii. În context juridic istoric, descrie statutul unui teren sau al unui bun de valoare a cărui întindere a fost stabilită oficial și consemnată într-un hrisov domnesc pentru a preveni litigiile de vecinătate.
• amindivi — Formă veche, regională sau dialectală pentru pronumele nehotărât 'amândoi', utilizată pentru a desemna două persoane, obiecte sau entități considerate împreună. Acest termen structural arhaic reflectă variațiile fonetice istorice din diverse graiuri ale limbii române, întâlnit în documente vechi sau în literatura cu caracter istoric.
• aminterea — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'amintere', utilizată ca variantă veche sau regională pentru cuvântul 'amintirea'. Reprezintă procesul cognitiv sau acțiunea structurală de reamintire, pomenire sau păstrare în memorie a unei persoane, a unui legământ ori a unui eveniment istoric trecut.
• amintirea — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'amintire'; procesul concret, imaginea specifică sau darul sentimental determinat care evocă trecutul. Exprimă rechemarea în conștiință a unui anumit moment, sentiment sau individ, având un rol structural major în narațiuni și în descrierea legăturilor emoționale durabile.
• amintrea — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'amintre', utilizată în trecut ca variantă regională sau contracție fonetică pentru 'amintirea'. Exprimă procesul cognitiv de reamintire, imaginea păstrată în memorie sau pomenirea structurală a unui legământ ori a unui fapt istoric.
• amitaonicul — Formă articulată hotărâtă a unui substantiv masculin arhaic sau regional (amitaonic), derivat ipotetic sau contextual din terminologia latină ecleziastică ori din rădăcini onomastice vechi; utilizat în mod izolat în anumite documente traduse pentru a indica un statut juridic, o funcție administrativă sau o legătură de rudenie specifică într o comunitate patriarhală.
• Andreșăști — Formă toponimică arhaică sau variantă grafică veche nereglementată a numelui unei așezări rurale (cum ar fi Andrășești sau Andreești), consemnată în hărți vechi, zapise administrative sau hotărnicie din spațiul românesc. Din punct de vedere structural, acest nume topic s-a format pe baza unei moșii deținute de descendenții unui lider local numit Andreș, reflectând evoluția lingvistică a denumirilor geografice.
• Anoiță — Denumire toponimică regională mică sau nume propriu rural atribuit unui loc, unei fânețe ori unei văi minore din arealul carpatic al României. În microtoponimia locală tradițională, termenul reprezintă o formă derivată arhaică ce funcționează ca reper stabil pentru comunitățile rurale, indicând adesea vechi linii de hotar funciar sau zone de pășunat sezoniere.
• antep — Termen regional extrem de rar, întâlnit contextual în anumite graiuri izolate sau documente administrative locale, utilizat arhaic pentru a desemna un stâlp mic de lemn, un țăruș de hotar, un element rudimentar de susținere a viței-de-vie ori o componentă de fixare folosită în gospodăriile rurale. În alte cazuri, poate fi o variantă fonetică alterată sau simplificată a unui termen tehnic străin asimilat parțial.
• anumit — Care este precis indicat, determinat, ales sau fixat dintr-un număr mai mare de posibilități; care este de un anumit fel sau se află într-o stare cunoscută, dar nenumită direct; (pronume nehotărât) un oarecare, un individ sau un obiect luat în mod abstract.
• apelabil — Care poate fi supus unui apel; hotărâre judecătorească ce nu este definitivă și poate fi atacată la o instanță superioară conform legii. În telecomunicații și informatică, descrie un număr de telefon, un serviciu sau o funcție software care poate fi contactată ori executată printr-un semnal electronic de activare.
• apelat — Care a fost contactat prin intermediul unui apel telefonic sau digital; abonat sau terminal receptor către care s-a inițiat o conexiune electronică. În context juridic, desemnează decizia sau hotărârea de fond împotriva căreia s-a declarat apel, ori persoana chemată în fața instanței superioare, iar în informatică indică funcția sau componenta de cod executată de un apelitor.
• apuntamente — Forma de plural a substantivului 'apuntament'; desemnează totalitatea hotărârilor intermediare luate de o instanță, programările succesive ori sumele de bani acordate periodic ca indemnizații, lefuri sau pensii provizorii funcționarilor în baza unor ordonanțe judecătorești sau administrative.
• arasna — Termen obscur și foarte rar, considerat o variantă regională sau o corupere fonetică izolată în graiurile de frontieră, folosit istoric pentru a descrie o brazdă de demarcație grosieră sau o fâșie de pământ lăsată nearată între două proprietăți vecine. În unele zone din nordul țării, termenul a fost asociat tangențial cu denumiri de unelte arhaice sau cu tehnici specifice de curățare a resturilor vegetale înainte de începerea tăierii brazdelor.
• arazna — Variantă fonetică regională izolată sau corupere substandard a termenului 'arasna', utilizată în anumite graiuri rurale din nordul țării pentru a descrie o fâșie îngustă de pământ lăsată nearată sau un răzor folosit ca demarcație naturală între proprietăți vecine. Termenul a supraviețuit sporadic în lexicul bătrânilor din zonele montane, reflectând fenomene locale de sonorizare a consoanelor fricative în vorbirea cotidiană agrară.
• areapită — Termen arhaic sau regional extrem de rar, utilizat istoric în anumite graiuri locale pentru a desemna o bucată de pământ arid, o suprafață de teren pietros, bătătorit sau neproductiv. În lingvistica structurală, poate fi privit ca o variantă deformată sau o formă derivată compusă, păstrată izolat în inventare agricole vechi sau hotărnicii teritoriale pentru a descrie calitatea solului de la marginea așezărilor.