#iarbă

• Acanthus mollis — Specie de plantă erbacee perenă, rizomatoasă, de talie mare, din genul Acanthus, originară din regiunea mediteraneeană. Este caracterizată prin frunze mari, de un verde închis strălucitor, adânc lobate, dar cu margini și lobi moi, flexibili și lipsiți de spini, trăsătură reflectată direct în epitetul său specific. Inflorescențele sale monumentale, sub formă de spice lungi și dense ce poartă flori tubulare albe cu nuanțe purpurii, au o importanță istorică legendară, fiind modelul botanic exact care a inspirat decorațiunile capitelurilor corintice în arhitectura Greciei și Romei antice.
• Actaea spicata — Denumire științifică pentru specia tip a genului Actaea, cunoscută popular în limba română sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor'. Este o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, autohtonă în pădurile umbroase de foioase și conifere din Europa și Asia. Se recunoaște structural prin frunzele mari, dințate, inflorescențele albe în formă de spic și fructele de tip bacă, negre și lucioase, care conțin substanțe iritante puternice.
• aegopodium — Gen de plante erbacee perene din familia Apiaceae (Umbelliferae), nativ în zonele temperate ale Eurasiei, remarcabil prin rizomii săi subterani extrem de viguroși și invazivi. Specia sa tip este Aegopodium podagraria (cunoscută popular ca piciorul caprei), o plantă medicinală utilizată istoric în tratarea gutei, caracterizată prin frunze compuse asemănătoare cu cele ale bozului și inflorescențe de tip umbelă cu flori mici albe.
• agriostaphis — Denumire științifică veche sau termen farmaceutic tradițional rarisim folosit în trecut pentru specia botanică Delphinium staphisagria (păduchel sau iarba-păduchelui), o plantă toxică ale cărei semințe conțin alcaloizi puternici. În rețetele medicale empirice europene sau în vechile glosare pomicole, extractele erau folosite exclusiv extern pentru combaterea paraziților structurali capilari.
• Agrostis — Denumire științifică (în limba latină) pentru un gen mare și cosmopolit de plante erbacee din familia gramineelor (Poaceae), cunoscute popular în limba română sub numele de iarba câmpului sau oloagă. Aceste plante au inflorescențe sub formă de paniculă răsfirată și sunt extrem de valoroase în agricultură ca plante furajere de pajiște, dar și în peisagistică pentru crearea de gazon fin, rezistent la călcare și tundere frecventă.
• Agrostis alpina — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), adaptată structural la climatul montan înalt și alpin. Această iarbă crește sub formă de tufe mici și dese pe pajiștile alpine, stâncării sau grohotișuri, având un rol ecologic crucial în prevenirea eroziunii solului subțire din zonele montane superioare și servind drept hrană pentru fauna montană sălbatică.
• Agrostis nebulosa — Specie de plante erbacee anuale din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), originară din Peninsula Iberică și nord-vestul Africii, cunoscută popular sub numele de iarba norișor sau iarba ceață. Această plantă este extrem de apreciată în horticultură și design peisagistic datorită inflorescențelor sale spectaculoase, extrem de fine, ramificate și delicate, care creează un efect vizual de nor sau ceață deasupra solului, fiind utilizată frecvent în aranjamente florale uscate.
• Agrostis pulchella — Specie de plante erbacee din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), apreciată pentru aspectul său estetic fin și delicat. Această iarbă decorativă se caracterizează prin tufe compacte, frunze înguste, filiforme și inflorescențe gracile sub formă de paniculă răsfirată, fiind utilizată ocazional în designul peisagistic, amenajarea rocăriilor sau în compoziția amestecurilor de gazon ornamental pentru zone parțial umbrite.
• Agrostis rupestris — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), nativă din zonele muntoase ale Europei (inclusiv Munții Carpați). Această iarbă crește în tufe dense, scunde, pe substraturi pietroase, stâncării, grohotișuri și pajiști alpine cu soluri superficiale, acide, fiind extrem de rezistentă la ger, vânturi puternice și uscăciune, având un rol ecologic major în fixarea solului din etajul alpin.
• Agrostis stolonifera — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), caracterizată prin producerea de stoloni lungi, târâtori, cu ajutorul cărora formează un covor verde extrem de des, fin și elastic. Datorită capacității sale remarcabile de regenerare rapidă și rezistenței la tunderea foarte joasă, este utilizată pe scară largă în întreaga lume pentru înființarea terenurilor de golf, a terenurilor de sport de lux și a gazonului ornamental de înaltă calitate.
• Agrostis tenuis — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), sinonimă parțial cu Agrostis capillaris, cunoscută popular sub numele de pirul fin sau iarba câmpului subțire. Este o componentă majoră a pajiștilor naturale din zonele temperate, fiind extrem de apreciată datorită rezistenței sale remarcabile la soluri sărace, acide sau uscate, fiind utilizată intensiv în amestecurile tradiționale de gazon ornamental pentru parcuri și grădini rezidențiale.
• Aira — Gen taxonomic de plante erbacee anuale din familia Poaceae (Gramineae), caracterizat structural prin tulpini zvelte, subțiri și inflorescențe delicate sub formă de panicule ramificate, fiind adaptat la soluri uscate, nisipoase sau silicioase. Răspândite nativ în regiunile temperate din Eurasia și Africa de Nord, aceste graminee de dimensiuni reduse dețin o importanță ecologică deosebită în fixarea solurilor fragile și ca indicatori ai acidității substratului, unele specii fiind folosite în aranjamente florale decorative uscate datorită aspectului lor fin și persistent.
• Aira caryophyllea — Numele științific și taxonomic al unei specii specifice de graminee anuală pitică, cunoscută popular sub denumirea de 'iarba-mărunțică' sau 'firuță', remarcabilă prin paniculele sale argintii sau purpurii, extrem de răspândite, care se deschid într-un mod elegant ce amintește structural de delicatețea inflorescențelor din familia Caryophyllaceae. Planta dezvoltă tulpini subțiri, aproape invizibile în masa pajiștii, fiind o specie pionier care colonizează rapid poienile luminoase, solurile silicioase erodate și marginile dunelor de nisip din Europa continentală și regiunile mediteraneene.
• Aira elegans — Numele științific și taxonomic al unei specii specifice de graminee anuală, cunoscută popular sub denumirea de 'iarbă-mărunțică elegantă' sau 'firuță grațioasă', remarcabilă prin paniculele sale extrem de lăxe, delicate și ramificate filiform, ale căror spiculețe mici par suspendate invizibil în aer. Această plantă erbacee fragilă este nativă în bazinul mediteranean și în sudul Europei, funcționând ca o specie pionier adaptată perfect la soluri nisipoase, uscate, silicioase sau degradate, fiind apreciată în horticultura de colecție și în aranjamentele florale uscate datorită structurii sale fine, aerate și extrem de estetice.
• aleargă-cale — Denumire populară regională atribuită unei specii de plantă erbacee târâtoare sau cu tulpini lungi și flexibile, care crește adesea de-a lungul drumurilor, potecilor sau pe marginea șanțurilor. Din punct de vedere structural, numele sugerează capacitatea plantei de a se extinde rapid pe sol, formând rețele dense de vegetație care par să 'alerge' în paralel cu căile de acces.
• alsine — Termen botanic istoric sau denumire arhaică utilizată în trecut pentru a desemna genul Stellaria (în special Stellaria media, cunoscută popular ca iarbă-de-păsări sau rocoină) sau specii înrudite din familia Caryophyllaceae. În lexiconul taxonomic clasic, descria plante erbacee anuale de talie mică, cu tulpini fragile, frunze opuse și flori mici albe cu petale divizate, adaptate la soluri umede și cultivate.
• Altamiranoa ericoides — Denumire științifică latină istorică (în prezent un sinonim taxonomic pentru Sedum ericoides sau specii înrudite) ce desemna o plantă suculentă perenă din familia Crassulaceae, endemică în Mexic. Această plantă pitică se remarca structural prin aspectul său similar cu al iarbă-neagră (ericoides), având frunze minuscule, liniare și foarte înghesuite pe tulpini lemnoase subțiri, reprezentând o adaptare extremă la secetă.
• amelică — Denumire populară regională sau variantă fitonimică arhaică, extrem de rară, utilizată în trecut în anumite comunități rurale românești pentru a desemna o plantă medicinală mică, o varietate de buruiană de câmp sau o specie de mușchi forestier. Termenul poartă amprenta lexicală a vocabularului etnobotanic empiric tradițional, fiind legat de remediile folosite în vechime de vracii din sate pentru vindecarea afecțiunilor minore.
• Ammophila — Gen taxonomic dublu ce desemnează, în botanică, o categorie de ierburi perene din familia Poaceae (iarba de nisip), adaptate la fixarea dunelor maritime, iar în entomologie, un gen de viespi solitare din familia Sphecidae, cunoscute pentru obiceiul lor structural de a-și săpa cuiburile în substraturi nisipoase și de a-și hrăni larvele cu omizi paralizate chimic.
• ana — Denumire populară rară sau regională folosită în anumite zone rurale pentru a desemna o plantă erbacee medicinală ori un soi local de iarbă utilizat în medicina empirică tradițională pentru vindecarea rănilor sau calmarea inflamațiilor. Înțelesul exact variază în funcție de subdialect, făcând parte din tezaurul lexical arhaic al botanicii populare.