#locutiune substantivală

• acarul Păun — Expresie faimoasă din cultura română folosită pentru a desemna o persoană nevinovată, un subaltern sau un angajat cu o funcție minoră care este sacrificat politic ori administrativ și transformat în țap ispășitor, fiind găsit singurul vinovat pentru o eroare catastrofală, acte de corupție sau neglijențe grave comise de superiori sau generate de disfuncționalitatea unui întreg sistem. Originea sintagmei provine din realitatea istorică a anului 1923, când un accident feroviar grav petrecut în stația Vintileanca a fost pus exclusiv pe seama acarului pe nume Ioan Păun, pentru a proteja managementul corupt al căilor ferate.
• aducere aminte — Actul de a-și aminti sau de a evoca în conștiință un fapt, o persoană sau o experiență din trecut; reamintire, memorie activă. În limbajul literar sau poetic, exprima nostalgia sau reconectarea spirituală cu momentele trecute. În contextele religioase și liturgice creștine, termenul are o valoare profund teologică, făcând trimitere la anamneză (pomenirea sau comemorarea solemnă a jertfei divine în cadrul Sfintei Liturghii).
• aducere-aminte — Actul de a-și aminti sau de a evoca în conștiință un fapt, o persoană sau o experiență din trecut; reamintire, memorie activă. În limbajul literar sau poetic, exprimă nostalgia sau reconectarea spirituală cu momentele trecute. În contextele religioase și liturgice creștine, termenul are o valoare profund teologică, făcând trimitere la anamneză (pomenirea sau comemorarea solemnă a jertfei divine în cadrul Sfintei Liturghii). Se folosește adesea scris și cu cratimă în ediții literare clasice.
• Alfa și Omega — Expresie metaforică de origine biblică, extrasă din textul Apocalipsei lui Ioan, care reunește prima și ultima literă a alfabetului grecesc pentru a simboliza divinitatea, eternitatea, Atotputernicia și totalitatea existenței. Într-un sens laic sau extins, sintagma este utilizată pentru a descrie principiul fundamental, esența absolută, începutul și sfârșitul sau totalitatea cunoștințelor și elementelor definitorii dintr-un anumit domeniu de activitate.
• Amende honorable — O mărturisire publică, solemnă și umilitoare a unei greșeli, însoțită de cererea de iertare din partea vinovatului; în sens istoric (în special în vechiul drept francez), reprezenta o pedeapsă infamantă prin care condamnatul trebuia să își recunoască simbolic crima în public, desculț și cu o torță în mână, cerând iertare lui Dumnezeu, regelui și justiției. În sens modern, desemnează o retractare demnă și asumată a unor afirmații calomnioase.
• Anteriul lui Arvinte — Expresie proverbială inspirată din folclorul românesc și din comedia scriitorului Vasile Alecsandri, folosită pentru a descrie o soluție absurdă, o cârpeală ineficientă sau o reparație iluzorie prin care se strică o parte a unui obiect pentru a repara o altă parte a acestuia. Metafora face trimitere la situația comică în care personajul Arvinte își taie mânecile anteriului pentru a-și lungi poalele, rămânând în final cu o haină complet distrusă.
• avîntul țării — Grafie arhaică pentru 'avântul țării'; sintagmă sau lozincă utilizată frecvent în discursurile politice, economice sau patriotice din secolul trecut pentru a desemna progresul rapid, dezvoltarea structurală accelerată, modernizarea industrială și emanciparea economică ori culturală a unei națiuni.
• Avocatul diavolului — Expresie culturală și retorică ce provine din practica istorică a Bisericii Catolice (advocatus diaboli), desemnând o persoană care, într-o dezbatere sau analiză structurală, susține o cauză contrară, aduce argumente adverse sau evidențiază defectele unei teorii populare, nu din convingere personală, ci cu scopul deliberat de a testa validitatea, soliditatea și consistența logică a acelei idei.