#logistica

• aerobază — Bază aeriană militară sau complex aeronautic de mari dimensiuni care cuprinde aerodromuri, piste de decolare și aterizare, hangare, ateliere de reparații, depozite de combustibil și muniție, precum și infrastructura logistică necesară pentru staționarea, întreținerea și operarea avioanelor militare sau comerciale.
• aeroportuar — Care aparține unui aeroport, care se referă la activitățile, serviciile, taxele sau infrastructura specifică unui aeroport. Acest termen descrie elemente logistice, administrative, comerciale sau de securitate ce deservesc direct funcționarea optimă a unui nod de transport aerian.
• aeroterestru — Care aparține sau se referă în același timp aerului și pământului, sau care își desfășoară activitatea ori fenomenele specifice în mediul aerian și terestru. În biologie, descrie un biotop complex sau specii care depind de sol pentru adăpost și de atmosferă pentru respirație ori deplasare. În logistică, se aplică sistemelor mixte de transport combinat prin rute aeriene și rutiere.
• aerotransport — Sistem logistic, activitate economică sau ramură a transporturilor care asigură deplasarea rapidă a pasagerilor, mărfurilor, corespondenței ori echipamentelor prin intermediul spațiului aerian, utilizând aeronave civile sau militare. Structura sa organizatorică include flotele de avioane, aeroporturile de tranzit și rețelele internaționale de management al traficului, oferind cel mai rapid mijloc de conexiune transcontinentală.
• aerotransportat — Care este transportat sau expediat pe cale aeriană, cu ajutorul unui avion sau al unui elicopter; divizie militară, trupă sau echipament greu configurat structural pentru a fi deplasat prin atmosferă și parașutat ori debarcat direct în teatrul de operațiuni sau în zone sinistrate.
• aerotransportor — Instalație mecanică complexă, dispozitiv industrial sau vehicul special conceput structural pentru a muta, ridica ori propulsa încărcături grele sau mărfuri prin utilizarea unui flux continuu de aer sau a pernei de aer. Ca adjectiv, descrie orice mecanism tehnic sau aeronavă de mari dimensiuni ce îndeplinește funcția de cărăuș aerian prioritar în lanțurile de distribuție globală.
• agabaritic — Care depășește gabaritul legal, standard sau limitele geometrice normale permise pentru transportul pe drumurile publice, căile ferate sau navale. Se referă în special la vehicule grele, utilaje industriale de mari dimensiuni sau încărcături speciale care necesită autorizații speciale de transport, trasee specifice și mașini de însoțire cu escortă.
• Altoona — Oraș istoric din Statele Unite ale Americii, situat în statul Pennsylvania; fondat în anul 1849 de către compania feroviară Pennsylvania Railroad ca un centru logistic și industrial major pentru construcția și întreținerea locomotivelor, recunoscut la nivel mondial pentru faimoasa curbă feroviară 'Horseshoe Curve'.
• ambalagiu — Muncitor sau operator industrial a cărui sarcină principală constă în ambalarea, împachetarea, etichetarea sau așezarea mărfurilor, produselor sau coletelor în cutii, containere ori alte învelișuri protectoare în fabrici, depozite logistice sau magazine, pentru a le pregăti de transport, depozitare ori vânzare. În limbaj colocvial vechi sau peiorativ, termenul putea desemna și o persoană care se ocupă cu lucruri de suprafață, lipsite de profunzime, sau un individ care exagerează aparențele unui fapt.
• ambalaj — Înveliș sau recipient confecționat din diverse materiale (carton, plastic, sticlă, metal) destinat să protejeze, să conserve, să transporte și să prezinte un produs sau o marfă pe circuitul de la producător până la consumatorul final. În designul modern și marketing, reprezintă un pilon esențial al identității de brand, având un rol crucial în atragerea cumpărătorilor și în transmiterea informațiilor nutriționale ori tehnice obligatorii prin lege.
• ambalare — Acțiunea de a ambala și rezultatul ei; proces tehnologic, manual sau automatizat de împachetare, introducere, fixare și sigilare a unor produse sau mărfuri în ambalaje corespunzătoare pentru a asigura conservarea, manipularea și transportul lor în condiții de siguranță optime. În sens mecanic, definește fenomenul de supraturare bruscă a unui motor dincolo de limitele de siguranță.
• ancombrament — Starea de aglomerare, blocare sau ocupare excesivă a unui spațiu, a unei căi de comunicație ori a unui canal de date de către un volum mare de elemente fizice ori fluxuri informaționale. În sens arhitectural și logistic, reprezintă spațiul fizic total pe care un obiect, un utilaj sau o structură îl ocupă într-un perimetru dat, generând adesea obstacole în fluidizarea circulației ori a proceselor operaționale.
• ancombrant — Care ocupă un spațiu foarte mare, jenând, stânjenind sau blocând libertatea de mișcare și circulația fluidă; caracterizat prin dimensiuni voluminoase sau o structură greoaie. Se aplică obiectelor, utilajelor sau mărfurilor care, din cauza gabaritului depășit ori a formei neregulate, sunt dificil de manipulat, depozitat ori transportat.
• ancombranță — Proprietatea sau caracteristica unui obiect, utilaj ori structuri de a fi ancombrant; starea de a ocupa un volum fizic considerabil și dezavantajos în raport cu spațiul disponibil. Reprezintă o măsură calitativă a gabaritului stânjenitor care impune restricții severe de manipulare, stocare sau amplasare în fluxurile operaționale.
• antemergătoare — Forma de feminin pentru antemergător; entitate, persoană, vehicul sau unitate mobilă care merge înainte, deschizând calea, ghidând un convoi ori asigurând paza frontală a unei coloane aflate în deplasare. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o fază sau o structură premergătoare care anticipează, pregătește ori introduce un eveniment de o importanță mai mare.
• antemergător — Persoană, vehicul, navă sau unitate mobilă care merge înaintea unui convoi, a unei coloane oficiale ori a unui transport agabaritic, având rolul de a deschide calea, de a ghida traseul, de a avertiza traficul și de a asigura măsurile de protecție perimetrală. Ca adjectiv, descrie un element, un fenomen sau o etapă premergătoare care anunță, pregătește ori anticipează un eveniment principal.
• antrepozit — Clădire, spațiu special amenajat sau depozit de mari dimensiuni destinat păstrării și conservării mărfurilor în condiții optime de siguranță, înainte de distribuirea, vânzarea sau vămuirea acestora. În legislația vamală și fiscală, reprezintă un regim sau un perimetru autorizat unde bunurile (adesea supuse accizelor sau taxelor de import) pot fi stocate fără plata imediată a datoriilor fiscale, până la punerea lor în circulație.
• antrepozita — A depozita, a stoca sau a plasa mărfuri și bunuri comerciale într-un antrepozit, în special sub un regim suspensiv de taxe vamale ori accize. Acțiunea implică preluarea în custodie, înregistrarea riguroasă în evidențele contabile ale depozitului și asigurarea condițiilor legale și tehnice de păstrare până la punerea bunurilor în liberă circulație.
• antrepozitar — Persoană fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală ori vamală să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze mărfuri supuse accizelor ori taxelor de import în regim suspensiv, într-un antrepozit autorizat. Ca adjectiv, descrie un element care aparține unui antrepozit, care se referă la regimul de depozitare ori care este specific gestionării stocurilor aflate sub supraveghere fiscală.
• antrepozitare — Acțiunea de a antrepozita și rezultatul ei; procesul logistic și administrativ prin care mărfurile sau bunurile comerciale sunt plasate și păstrate într-un antrepozit. În context fiscal și vamal, reprezintă regimul juridic suspensiv care permite stocarea produselor accizabile sau de import fără plata imediată a taxelor către stat, până la punerea lor efectivă în circulație.