#lumina

• abajur — Dispozitiv montat pe un corp de iluminat, destinat să orienteze, să difuzeze sau să filtreze lumina unei lămpi pentru a proteja ochii de strălucirea directă a becului. În ergonomia medicală, igiena muncii și oftalmologie, utilizarea unui abajur adecvat este esențială pentru prevenirea astenopiei acomodative (oboseala oculară), reducerea reflexiilor pe ecrane și optimizarea confortului vizual în spațiile de tratament sau de birou.
• acromatic — Care este lipsit de culoare, neutru din punct de vedere cromatic sau care nu produce descompunerea luminii albe în culorile spectrului. În artele vizuale și design, termenul se referă la schemele cromatice bazate exclusiv pe alb, negru și nuanțe intermediare de gri, în timp ce în optică indică un sistem capabil să refracte lumina fără dispersie parazită.
• afocal — Care nu posedă un punct focal real sau o distanță focală finită; privitor la un sistem optic (cum ar fi un telescop sau o lunetă) configurat astfel încât razele de lumină care intră paralele în sistem ies tot paralele din acesta. În optica aplicată, aceste sisteme nu focalizează lumina pentru a forma o imagine reală pe un ecran, ci modifică exclusiv diametrul fasciculului sau măresc unghiul vizual.
• alitic — Care conține o cantitate însemnată de hidroxizi de aluminiu liberi sau care se referă la bauxită și la produsele de dezagregare bogate în alumină; specific proceselor de alterare chimică în climat tropical umed, care duc la acumularea oxizilor de aluminiu și fier. În chimia cimentului, termenul califică o fază sau o structură clincherizată în care predomină alitul (silicatul tricalcic), responsabilă pentru proprietățile de întărire rapidă.
• alumin — Formă arhaică sau neologism învechit utilizat în trecut în terminologia chimică și mineralogică românească pentru oxidul de aluminiu (alumină) sau ca rădăcină structurală în denumirea unor compuși (cum ar fi hidrurile sau sărurile derivate din aluminiu); în uzul curent, este asimilat ca o variantă grafică parțială sau greșeală pentru 'alumină' ori 'aluminat'.
• alumină — Oxid de aluminiu în stare nativă ori obținut pe cale industrială din bauxită; se prezintă sub forma unei pulberi albe, insolubile în apă, cu punct de topire foarte ridicat, fiind materia primă fundamentală pentru obținerea aluminiului metalic și a materialelor ceramice refractare.
• aluminare — Acțiunea de a lumina sau de a acoperi suprafața unui obiect (metal, sticlă, oglindă) cu un strat fin și protector de aluminiu, realizată prin pulverizare, depunere în vid ori procedee galvanice pentru a-i spori reflexia sau rezistența la coroziune.
• aluminat — Sare a acidului aluminic formată prin reacția aluminiului sau a oxidului său cu o bază puternică (de exemplu, aluminat de sodiu). Ca adjectiv sau participiu, descrie o substanță sau un material care a fost tratat ori combinat structural cu aluminiu (cum ar fi cimentul aluminat).
• ambiental — Care aparține ambientului sau ambianței, privitor la mediul înconjurător; creat structural pentru a se integra armonios într-un anumit spațiu sau pentru a genera o atmosferă confortabilă și relaxantă. În ecologie, definește factorii externi naturali sau artificiali ai unui habitat. În artă și muzică, descrie compoziții de fundal, discrete, menite să însoțească activitățile zilnice fără a le perturba.
• amfifotic — Care manifestă toleranță, adaptare structurală sau utilizare egală a două intensități de lumină (puternică și slabă); în ecologia marină și limnologie, descrie un organism, o specie sau o zonă de tranziție acvatică capabilă să funcționeze optim atât în mediul bine iluminat de la suprafață (zona eufotică), cât și în mediul de penumbră (zona oligofotică ori mezofotică).
• an-lumină — Unitate de măsură pentru distanțe astronomice enorme, definită ca lungimea drumului parcurs de o rază de lumină în vid în timp de un an iulian. Valoarea unui an-lumină este de aproximativ 9,46 trilioane de kilometri; termenul este folosit adesea în sens figurat pentru a exprima o diferență uriașă, o distanță culturală insurmontabilă sau un decalaj tehnologic uriaș între două entități.
• anamorfozator — Dispozitiv, aparat sau sistem optic accesoriu (precum o lentilă atașabilă, o prismă sau o oglindă specială) utilizat pentru a produce o anamorfoză ori pentru a restabili proporțiile normale ale unei imagini deja comprimate. Ca adjectiv, descrie orice element tehnic, mediu transparent sau efect geometric care are capacitatea structurală de a deforma ori de a decomprima controlat razele de lumină dintr-un sistem de proiecție.
• anlumina — A picta, a colora sau a decora cu miniaturi, inițiale ornamentale și chenare grafice manuscrisele vechi sau cărțile bisericești din Evul Mediu; a ilumina. În sens artistic, termenul descrie tehnica migăloasă prin care meșterii miniaturiști sau călugării copiști înfrumusețau textul scris cu pigmenți vii și foiță de aur sau argint pentru a-i conferi un aspect strălucitor.
• anluminare — Acțiunea de a anlumina și rezultatul ei; proces artistic medieval de împodobire a cărților și manuscriselor cu miniaturi pictate, decorațiuni geometrice și litere miniate strălucitoare; iluminare. Reprezintă atât tehnica practică de aplicare a culorilor, cât și stilul decorativ finit care transformă un text administrativ sau religios într-un artefact cultural de mare valoare istorică.
• anluminat — Care a fost decorat cu miniaturi, inițiale ornamentale sau chenare colorate; manuscris sau document vechi înfrumusețat prin tehnica anluminării. În sens estetic, descrie starea finală a unui text medieval ale cărui pagini de pergament au fost luminate structural cu foiță de aur și pigmenți vii de către maeștrii miniaturiști.
• anluminură — Pictură în miniatură, literă inițială înfrumusețată sau ornament grafic policrom realizat manual pe paginile unui manuscris medieval; iluminare. Acest element artistic, realizat adesea cu foiță de aur și pigmenți scumpi, servea atât la decorarea textului, cât și la ilustrarea scenelor religioase sau istorice descrise în capitole.
• aplica — Ca verb, înseamnă a pune un obiect peste altul pentru a le fixa, a pune în practică o lege, o metodă sau un principiu, ori a direcționa atenția sau efortul spre un scop precis; ca substantiv feminin, reprezintă un corp de iluminat ornamental care se fixează direct pe un perete vertical, ori un element decorativ textil sau metalic atașat pe o suprafață de bază.
• astenocorie — Afecțiune oftalmologică rară caracterizată printr-o reacție de acomodare extrem de lentă, leneșă sau întârziată a pupilei la stimulii luminoși (atât la constricție, cât și la dilatație), fiind asociată cu o oboseală musculară sau nervoasă locală a irisului, fără a implica o paralizie completă a reflexului pupilar.
• astrălina — Un arhaism poetic sau regional foarte rar utilizat în descântecele tradiționale sau în poezia populară veche pentru a descrie o stare de strălucire spectrală, o lumină palidă reflectată de stele (raze astrale) ori o ființă mitologică nocturnă asociată cu bolta cerească. Reprezenta o metaforă plastică structurală folosită pentru a sugera puritatea imaterială, ghidarea nocturnă și influența nevăzută a aștrilor asupra destinului terestru.
• astrofotometrie — Ramură fundamentală a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea intensității, fluxului și strălucirii energiei radiante (luminii) emise de corpurile cerești în diferite benzi ale spectrului electromagnetic. Datele obținute prin astrofotometrie (folosind fotometre sau senzori CCD) permit astronomilor să determine distanțele cosmice, temperaturile de suprafață, perioadele de rotație ale stelelor variabile și să detecteze exoplanete prin metoda tranzitului.