#mecanism

• autoamorsare — Capacitate sau proces mecanic și hidraulic prin care o pompă sau un motor își evacuează singur aerul de pe conducta de aspirație și se umple automat cu lichidul ce trebuie vehiculat, pornind funcționarea normală fără a fi necesară umplerea manuală prealabilă a circuitului de către un operator.
• autocorie — Procesul biologic și biomecanic de diseminare sau răspândire autonomă a semințelor, sporilor ori fructelor de către o plantă, utilizând exclusiv mecanisme și structuri proprii (cum ar fi explozia capsulelor, autopropulsia sau tensiunea celulară), fără sprijinul vectorilor externi ca vântul, apa ori animalele. Această strategie structurală limitează de regulă dispersia în arealul geografic imediat.
• autoîncărcător — Dispozitiv electromecanic, agregat greu, vehicul industrial sau modul digital complex conceput pentru a efectua operațiunea de încărcare în mod complet automatizat. În domeniul logistic, logistică și construcții civile, definește utilajele autopropulsate dotate cu cupe sau brațe hidraulice folosite pentru transbordarea materialelor vrac, în timp ce în ingineria militară avansată reprezintă mecanismul robotizat care înlocuiește servanții umani, alimentând rapid tunul cu proiectile și încărcături de azvârlire.
• autoobstacol — Barieră, dificultate sau impediment pe care un individ sau un grup și le creează ori și le impune singur, în mod conștient sau inconștient; manifestare practică a strategiei de auto-sabotaj (self-handicapping). În psihologia succesului, reprezintă un mecanism defensiv structural prin care o persoană își creează din timp justificări sau obstacole reale (cum ar fi amânarea, lipsa somnului sau asumarea prea multor sarcini) pentru a-și proteja stima de sine în cazul unui eventual eșec.
• autopersiflare — Acțiunea de a se autopersifla și rezultatul ei; atitudine sau manifestare discursivă marcată de o autoironie ascuțită și constantă. În analizele psihologice, procesul de autopersiflare poate funcționa ca un mecanism de adaptare sau autoapărare structurală împotriva anxietății sociale, în timp ce în critică reprezintă un procedeu stilistic rafinat prin care se deconstruiește solemnitatea falsă a textului.
• autopropulsor — 1. (Ca substantiv neutru) Dispozitiv mecanic, motor sau ansamblu tehnic structural complex capabil să genereze și să transmită forța de tracțiune ori împingere necesară pentru deplasarea autonomă a unui corp sau vehicul. 2. (Ca adjectiv) Care servește la autopropulsie; care are capacitatea de a genera mișcare independentă prin forțe energetice proprii.
• autoprotector — Care protejează sau are proprietatea de a se proteja pe sine însuși împotriva unor agresiuni, riscuri, erori sau factori nocivi din mediul exterior; sistem, mecanism sau comportament configurat structural pentru autoapărare autonomă. În psihologie, descrie un ecran sau o barieră mentală disfuncțională ori adaptativă utilizată de ego pentru a bloca suferința emoțională, în timp ce în tehnologie desemnează materiale sau circuite capabile de izolare automată în caz de suprasarcină ori avarie.
• autoregla — A-și potrivi, a-și ajusta sau a-și coordona în mod automat propria funcționare, activitate sau propriul mecanism intern, fără intervenția unei forțe sau a unui factor exterior. Se folosește atât în domeniul tehnic pentru a descrie sistemele dotate cu circuite de feedback, cât și în cel biologic pentru a desemna capacitatea organismelor vii de a-și menține homeostazia în raport cu mediul.
• autotropism — Tendință spontană și autonomă a unor organe vegetale (lăstari, rădăcini) de a reveni la direcția inițială sau la o formă rectilinie de creștere, după ce curbura provocată de un factor extern (cum ar fi lumina sau gravitația) a încetat să mai acționeze. Acest fenomen structural biomecanic este guvernat de reglaje hormonale interne asimetrice, asigurând echilibrul și orientarea optimă a plantei în spațiu.
• azvârlitor — Persoană care aruncă sau proiectează ceva cu o forță deosebită (de exemplu, un atlet în probele de aruncare). Ca adjectiv, descrie un obiect, un mecanism sau un fenomen capabil să propulseze, să expulzeze ori să împrăștie corpuri solide în spațiul înconjurător prin intermediul unui impuls fizic.
• baionetă — Armă albă cu lamă scurtă sau mijlocie și ascuțită, concepută pentru a fi fixată rigid la capătul țevii unei puști, transformând arma de foc într-o suliță eficientă pentru lupta corp la corp. În sens tehnic și modern, termenul descrie un sistem rapid de îmbinare a două piese (mecanism de tip baionetă) prin introducere axială urmată de o rotație parțială de blocare.
• baipasa — A ocoli o porțiune blocată, deteriorată sau nefuncțională a unui circuit vascular, hidraulic ori electronic prin instalarea unei căi alternative de trecere. În sens larg și colocvial, termenul este utilizat pentru a descrie acțiunea de a evita o procedură formală, o barieră birocratică, o regulă sau un sistem de securitate pentru a obține un rezultat mai rapid.
• balama — Dispozitiv tehnic sau ansamblu de piese metalice articulate, compus de regulă din două aripi legate printr-un ax comun, utilizat pentru a prinde o ușă, o fereastră sau un capac de un cadru fix, permițându-le acestora o mișcare de rotație liberă în jurul axei. În sens figurat și colocvial, termenul se folosește la plural pentru a desemna articulațiile corpului omenesc, în special în contextul oboselii sau al durerilor fizice.