#neologism tehnic
- agațament — Acțiunea de a se agăța sau starea a ceea ce este agățat; dispozitiv, sistem structural sau punct mecanic de prindere special conceput pentru a suspenda, fixa sau ancora o componentă, un cablu ori un echipament utilitar. În limbajul tehnic sau regional, termenul descrie modalitatea fizică de cuplare sau conexiunea structurală dintre două elemente mobile sau fixe.
- airbus — Substantiv comun utilizat generic în aviația civilă pentru a desemna un avion de pasageri de mari dimensiuni, cu fuzelaj larg și capacitate masivă de transport, destinat zborurilor pe distanțe medii și lungi. Din punct de vedere structural, termenul a intrat în vocabularul tehnic internațional ca o metaforă lingvistică (autobuz aerian), descriind o aeronavă configurată special pentru transportul democratizat, eficient și în masă al pasagerilor între mari hub-uri urbane globale.
- amarat — Sare sau ester al acidului amaric; compus chimic organic complex derivat structural dintr-un radical asociat substanțelor amare vegetale sau glicozidelor specifice. Ca adjectiv, termenul definește starea unui compus care a fost combinat ori tratat cu acid amaric, fiind utilizat exclusiv în literatura de laborator, sinteza chimică și clasificările tehnice farmaceutice vechi.
- amarina — Substanță organică toxică, alcaloid sau compus heterociclic complex extras istoric din sâmburii amari ai unor fructe (precum migdalele amare) sau sintetizat prin descompunerea hidrobenzamidei, caracterizat printr-un gust extrem de amar și o structură cristalină. În context structural de laborator, este utilizat în studiul sintezelor azotate și al compușilor derivați cu rol farmacologic sau toxicologic limitat.
- amat — Sare sau ester al acidului amatic; compus organic complex obținut în laborator prin derivarea structurală a unor acizi organici izolați din substanțe vegetale sau prin procese de sinteză chimică fină. Ca adjectiv, termenul descrie un compus tratat sau saturat cu acid amatic, având o utilizare strict tehnică, limitată la manualele de laborator, nomenclaturile chimice internaționale și înscrisurile farmaceutice vechi.
- amatocol — Compus chimic organic complex sau amestec coloidal derivat structural din rădăcini aromatice, utilizat experimental în laboratoarele de cercetare ca agent de legare ori în sinteza compușilor macromoleculari. Ca adjectiv, descrie un sistem sau o substanță care conține un astfel de nucleu molecular, fiind un neologism tehnic rar, întâlnit în special în cataloagele de specialitate și indexurile industriale de compuși azotați ori fenolici.
- ancombranță — Proprietatea sau caracteristica unui obiect, utilaj ori structuri de a fi ancombrant; starea de a ocupa un volum fizic considerabil și dezavantajos în raport cu spațiul disponibil. Reprezintă o măsură calitativă a gabaritului stânjenitor care impune restricții severe de manipulare, stocare sau amplasare în fluxurile operaționale.
- apuntiza — Variantă tehnică neologică sau regională întâlnită rar în jargonul naval vechi pentru verbul 'a apunta'; desemnează operațiunea de ghidare, potrivire și fixare fermă a unei structuri mobile pe puntea unei nave militare ori pe o platformă industrială.
- asfolit — Termen geologic extrem de rar sau neologism tehnic utilizat pentru a descrie o varietate specifică de rocă metamorfică sau un agregat mineral structural cu aspect foliat, parțial înrudit cu procesele de desprindere geologică ori alterare termică a silicaților. În anumite nomenclatoare industriale izolate, cuvântul desemnează și un tip de material compozit cu proprietăți izolatoare, obținut prin presarea unor straturi minerale fine.