#neologism vechi

• aberațiune — Formă arhaică și livrescă a neologismului 'aberație', utilizată în textele juridice, filosofice și medicale din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a desemna o eroare gravă de judecată, o rătăcire a rațiunii sau o deviere flagrantă de la normele morale stabilite. În vechea jurisprudență românească, termenul califica o mărturie sau o interpretare absurdă a legii, considerată o rătăcire intelectuală temporară a celui care o formula.
• adaptațiune — Formă substantivală învechită, utilizată în textele juridice, filosofice sau științifice din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea ca variantă pentru procesul de adaptare sau potrivire a unui lucru la noi circumstanțe. Termenul a fost înlocuit treptat în limba română modernă de formele standardizate 'adaptare' și 'adaptație', rămânând în prezent un indicator istoric al evoluției lexicului neologistic.
• alucina — Formă arhaică, livrescă sau neologism neasimilat în limba modernă pentru verbul 'a halucina'; înseamnă a avea percepții false, fără un obiect real în exterior, din cauza unei tulburări psihice, a oboselii extreme sau a consumului de substanțe psihoactive.
• alucinat — Formă arhaică, livrescă sau neologism neasimilat în limba modernă pentru cuvântul 'halucinat'; care se află sub efectul unei halucinații, având percepții false sau vedenii fără un obiect real în exterior; rătăcit la minte, tulburat sau aflat într-o stare de transă.
• amorțitoriu — Variantă ortografică și fonetică veche a adjectivului 'amorțitor'; care are proprietatea sau facultatea de a amorți, de a reduce sensibilitatea fizică ori de a toropi simțurile. În textele medicale și literare de secol nouăsprezece, descria acțiunea frigului extrem, a fricii paralizante sau a substanțelor sedative și anestezice timpurii asupra corpului uman.
• aproximațione — Formă arhaică, livrescă sau neologică timpurie utilizată în textele administrative și juridice de secol XIX ca variantă directă pentru aproximație; actul de a evalua în mare, de a calcula provizoriu sau de a stabili o valoare estimativă în cadrul unei hotărnicii sau al unui inventar comercial.
• aproximațiune — Variantă livrescă, juridică sau neologică veche pentru substantivul aproximație; actul legal sau administrativ de evaluare orientativă ori de calcul provizoriu al unei valori, mărimi sau întinderi teritoriale. În limbajul administrativ din secolul al XIX-lea, termenul indica o determinare grosieră a datelor înainte de măsurătoarea oficială.
• aselghie — Desfrânare, nerușinare, destrăbălare sau lascivitate; comportament imoral, contrar bunelor maniere sau decenței sociale. Acest termen neologic de substrat cultural reprezintă o preluare istorică utilizată mai ales în literatura clasică sau în scrierile teologice românești pentru a stigmatiza excesele senzuale și lipsa de reținere structurală a individului.
• audioviziv — Formă rară, învechită sau variantă regională neadaptată pentru termenul 'audiovizual'; privitor la auz și la vedere în mod simultan. În primele etape de pătrundere a conceptelor multimedia în limba română (mijlocul secolului al XX-lea), acest termen a fost utilizat ocazional sub influența directă a anumitor modele etimologice străine, fiind ulterior abandonat complet în favoarea formei standardizate actuale.