#nisip

• Abronia umbellata — (Botanică) Specie de plantă erbacee târâtoare din genul Abronia, nativă pe coastele vestice ale Americii de Nord (din Columbia Britanică până în Baja California); este cunoscută popular sub numele de 'verbena roz de nisip' și se caracterizează prin flori parfumate de culoare roz-purpuriu grupate în umbele globuloase și adaptarea la dunele de nisip maritime.
• acantodactil — Șopârlă de talie mică sau medie aparținând genului Acanthodactylus, familia Lacertidae, nativă din zonele aride, deșertice și semideșertice ale Africii de Nord, Europei de Sud și Orientului Mijlociu. Din punct de vedere anatomic, se individualizează prin prezența unor franjuri sau proeminențe solzoase laterale, ascuțite ca niște ghimpi, de-a lungul degetelor de la membrele posterioare, adaptare ecologică remarcabilă ce mărește suprafața de sprijin și previne scufundarea în nisipul fin în timpul deplasării rapide.
• Aira caryophyllea — Numele științific și taxonomic al unei specii specifice de graminee anuală pitică, cunoscută popular sub denumirea de 'iarba-mărunțică' sau 'firuță', remarcabilă prin paniculele sale argintii sau purpurii, extrem de răspândite, care se deschid într-un mod elegant ce amintește structural de delicatețea inflorescențelor din familia Caryophyllaceae. Planta dezvoltă tulpini subțiri, aproape invizibile în masa pajiștii, fiind o specie pionier care colonizează rapid poienile luminoase, solurile silicioase erodate și marginile dunelor de nisip din Europa continentală și regiunile mediteraneene.
• Aira elegans — Numele științific și taxonomic al unei specii specifice de graminee anuală, cunoscută popular sub denumirea de 'iarbă-mărunțică elegantă' sau 'firuță grațioasă', remarcabilă prin paniculele sale extrem de lăxe, delicate și ramificate filiform, ale căror spiculețe mici par suspendate invizibil în aer. Această plantă erbacee fragilă este nativă în bazinul mediteranean și în sudul Europei, funcționând ca o specie pionier adaptată perfect la soluri nisipoase, uscate, silicioase sau degradate, fiind apreciată în horticultura de colecție și în aranjamentele florale uscate datorită structurii sale fine, aerate și extrem de estetice.
• Ala Shan — Nume propriu ce desemnează o masivă regiune deșertică și un lanț muntos corelat situate în partea de vest a Regiunii Autonome Mongolia Interioară din Republica Populară Chineză, formând o subdiviziune structurală majoră în cadrul sistemului ecologic extins al Deșertului Gobi; de asemenea, reprezintă numele unei ligi administrative vaste (Axa) care gestionează acest teritoriu arid. Acest platou geografic de o importanță geoclimatică deosebită este caracterizat prin dune de nisip gigantice printre cele mai înalte de pe planetă, lacuri saline interdunare izolate și ecosisteme fragile ocrotite prin lege împotriva deșertificării accelerate din Asia Centrală.
• aluviune — Masă de mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportată de apele curgătoare și depusă în albie, în lunci, în delte sau la gura de vărsare, în punctele unde viteza curentului scade. În sens juridic și structural, reprezintă creșterea treptată și insesizabilă a unui teren riveran prin aportul natural de sedimente aduse de un râu.
• ammofil — Care trăiește, se dezvoltă sau preferă solurile nisipoase și dunele de nisip; termen utilizat pentru a descrie plantele (psamofite) sau microorganismele și insectele adaptate structural și fiziologic la condițiile aride, permeabilitatea crescută și instabilitatea mecanică a substraturilor de nisip.
• ammofilie — Proprietate sau preferință ecologică și fiziologică a unor specii de plante, animale sau microorganisme de a trăi și de a se dezvolta exclusiv sau predominant în soluri nisipoase ori pe dune de nisip. Acest fenomen implică adaptări structurale evolutive complexe, cum ar fi sisteme radiculare extrem de extinse pentru captarea apei sau mecanisme de protecție împotriva abraziunii mecanice provocate de granulele de nisip aflate în mișcare.
• Ammophila — Gen taxonomic dublu ce desemnează, în botanică, o categorie de ierburi perene din familia Poaceae (iarba de nisip), adaptate la fixarea dunelor maritime, iar în entomologie, un gen de viespi solitare din familia Sphecidae, cunoscute pentru obiceiul lor structural de a-și săpa cuiburile în substraturi nisipoase și de a-și hrăni larvele cu omizi paralizate chimic.
• ammoterapie — Metodă terapeutică și de recuperare medicală ce utilizează băile calde de nisip marin sau fluvial aplicate pe întregul corp ori pe anumite segmente anatomice. Acest tratament fizic structural combină acțiunea termică directă cu proprietățile chimice și mecanice ale granulelor minerale, fiind utilizat tradițional pentru ameliorarea afecțiunilor reumatice, articulare și neurologice.
• amofil — Care crește, se dezvoltă sau vegetează pe soluri nisipoase, în special pe dunele de pe litoral ori din regiunile aride. În sens ecologic, descrie plantele sau organismele psamofile care prezintă adaptări structurale specifice pentru a supraviețui în medii cu permeabilitate ridicată a apei și instabilitate a substratului nisipos.
• amofilie — Proprietate sau preferință ecologică a unor plante ori organisme de a se dezvolta exclusiv sau preponderent pe substraturi nisipoase. Acest fenomen fiziologic implică adaptări la stresul hidric, temperaturile ridicate ale solului pe timp de zi și lipsa nutrienților organici specifici solurilor aluvionare clasice.
• amoterapie — Metodă balneară sau terapeutică istorică și alternativă constând în utilizarea băilor de nisip cald sau a împachetărilor cu depozite de nisip marin ori fluvial mineralizat pentru ameliorarea afecțiunilor reumatice, articulare ori circulatorii. Acest procedeu stimulează termoreglarea corporală și transpirația profundă, fiind strâns corelat cu psamoterapia din clinicile de recuperare fizică.
• Arctotis stoechadifolia — Specie de plantă perenă, adesea târâtoare sau tufoasă, din genul Arctotis, familia Asteraceae, nativă pe dunele de nisip de pe coastele Africii de Sud. Planta prezintă tulpini lungi, decumbente, care formează covoare vegetale dense, frunze alungite, dințate și intens tomentoase de o nuanță cenușiu-argintie, și inflorescențe ale căror flori ligulate pot varia coloristic de la crem și galben-pal până la nuanțe bronzate, având un rol ecologic vital în fixarea dunelor litorale erodate.
• arenaceu — Care are natura, aspectul sau compoziția nisipului; bogat în granule de nisip ori format structural din depozite detritice fine de cuarț. În sens geologic și mineralogic, descrie roci sedimentare (cum sunt gresiile sau conglomeratele fine) ori soluri a căror matrice texturală principală prezintă granulometrie nisipoasă conform standardelor de clasificare litologică.
• arenal — Acumulare întinsă de nisip, plajă nisipoasă or zonă deșertică acoperită cu dune; depozit sedimentar granular neconsolidat format prin dezintegrarea rocilor sub acțiunea agenților climatici. În context geografic și turistic internațional (provenind din limba spaniolă), termenul desemnează regiuni de coastă, stațiuni litorale sau zone vulcanice caracterizate prin prezența masivă a câmpurilor de nisip ori cenușă vulcanică fină.
• Arenaria — Gen taxonomic de plante erbacee perene sau anuale din familia Caryophyllaceae, cuprinzând peste o sută de specii cunoscute popular sub numele de studenițe ori iarbă de nisip. În sens structural-botanic, reprezentanții acestui gen sunt adaptați la soluri sărace, pietroase sau nisipoase, având tulpini adesea prostrate ce formează tufe compacte, frunze opuse, mici și înguste, și flori stelate cu cinci petale albe, fiind răspândiți cu precădere în regiunile temperate și alpine ale emisferei nordice.
• Arenaria serpyllifolia — Specie de plantă erbacee anuală sau bienală din genul Arenaria, familia Caryophyllaceae, cu o distribuție vastă în Eurasia și Africa de Nord, cunoscută popular sub numele de iarba-nisipului sau studeniță cu frunze de cimbrișor. Planta prezintă tulpini subțiri, erecte sau ascendente, frunze ovate, sesile, aspre la atingere și flori mici, discrete, cu petale albe mai scurte decât sepalele, fiind adaptată structural la soluri uscate, nisipoase, ruderale sau calcaroase.
• arenarie — Termen rarisim sau variantă învechită utilizată în trecut în sedimentologie pentru a desemna o rocă sedimentară detritică consolidată formată din granule de nisip cimentate, cunoscută în mod curent sub numele de gresie. Înțelesul structural provine din rădăcina latină referitoare la nisip, indicând compoziția granulometrică brută a rocii.
• arenicol — Care trăiește, se dezvoltă sau se adăpostește în nisip; specific organismelor sau plantelor adaptate structural la mediul nisipos. În zoologie, descrie specii de nevertebrate (cum ar fi viermele pescar Arenicola marina), reptile sau insecte care își sapă galerii în substratul nisipos al plajelor ori dunelor litorale, prezentând adaptări morfologice speciale pentru locuire și locomoție.