#obscur
- abscons — Termen livresc utilizat pentru a descrie un concept, o idee, o motivație sau un text ascuns, tăinuit, obscur, greu de pătruns sau complet inaccesibil înțelegerii imediate. În filozofia morală și etică, cuvântul califică adesea intențiile disimulate, raționamentele criptice sau adevărurile ezoterice care necesită un efort profund de decodificare și interpretare.
- absconsitate — Substantiv abstract ce desemnează starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este ascuns, obscur, indescifrabil sau complet tăinuit înțelegerii și rațiunii. În epistemologie și filozofia moralei, termenul face referire la impenetrabilitatea conceptuală a anumitor sisteme de gândire sau la obscuritatea deliberată a unor principii etice greu de justificat rațional.
- absconzitate — Variantă ortografică și fonetică rară sau arhaică a substantivului abstract 'absconsitate', utilizată în trecut pentru a desemna starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este profund ascuns, obscur, tăinuit sau indescifrabil. În textele filozofice și eseurile morale timpurii, termenul sublinia impenetrabilitatea conceptuală sau bizareria unui discurs care masca adevărata intenție etică ori dogmatică a autorului în spatele unei ambiguități deliberate.
- abstrus — Care este greu de înțeles, obscur, încâlcit sau ascuns din cauza complexității excesive, a lipsei de claritate în exprimare sau a unui nivel exagerat de teoretizare formală. Se aplică în special textelor, stilurilor de scriere, teoriilor sau discursurilor care folosesc un limbaj ermetic, accesibil doar inițiaților.
- abstruz — Formă lexicografică secundară, mai puțin frecventă sau variantă fonetică livrescă pentru adjectivul „abstrus”, utilizată pentru a descrie un text, un raționament sau un discurs obscur, încâlcit și extrem de dificil de înțeles din cauza pedanteriei sau a lipsei de claritate structurală.
- alambicat — Care a fost supus procesului de distilare; prin extensie figurată, metaforică și uzuală, care este extrem de complicat, încâlcit, întortocheat, obscur sau sofisticat în mod artificial; lipsit de claritate, simplitate și spontaneitate. În analiza stilistică sau critică, termenul descrie un discurs, un text, un raționament sau un stil de exprimare care folosește subtilități excesive și structuri pretențioase, devenind greu de descifrat pentru receptor.
- Alhazen — Numele latinizat al marelui savant, fizician, matematician și astronom persano-arab Ḥasan Ibn al-Haytham (cca. 965–1040), considerat părintele opticii moderne și al metodei științifice experimentale. Prin tratatul său fundamental, 'Kitab al-Manazir' (Cartea de Optică), Alhazen a revoluționat înțelegerea procesului vizual, demonstrând că lumina se reflectă de la obiecte către ochi (teoria intromisiunii), a explicat funcționarea camerei obscure și a pus bazele geometrice ale reflecției pe suprafețe sferice și parabolice (problema lui Alhazen).
- antiintelectual — Care manifestă ostilitate, neîncredere sau dispreț față de intelectuali, cultură, știință și instruire academică; care tinde să subestimeze sau să respingă importanța gândirii critice și a valorilor spirituale în societate. În sens structural, descrie curente populiste, atitudini sociale conservatoare sau discursuri politice simplificatoare.
- antiintelectualism — Doctrină, atitudine socială sau curent ideologic caracterizat prin ostilitate, suspiciune și dispreț sistematic față de intelectuali, cultură, artă și instruirea academică; tendință structurală de a respinge gândirea critică și rigoarea științifică în favoarea instinctului sau a populismului. În sens istoric, a fost utilizat de regimurile totalitare pentru a neutraliza elitele universitare.
- antiintelectualist — Care manifestă caracteristicile antiintelectualismului sau este adept al acestui curent; adepți sau mișcări care contestă legitimitatea, autoritatea ori valoarea elitelor culturale și științifice. În sens structural, descrie o doctrină ori o acțiune îndreptată spre minimalizarea rolului educației superioare în viața publică.
- antiintelectualistă — Femeie care este adeptă a antiintelectualismului sau care manifestă o atitudine ostilă și plină de neîncredere față de elitele culturale și academice; curent, acțiune sau ideologie cu caracter oponent față de intelectualism. Ca adjectiv flexionat la feminin, determină măsuri instituționale, retorici politice ori manifestări sociale îndreptate spre devalorizarea educației superioare și a gândirii critice.
- antiștiințific — Care se opune științei, metodei științifice sau spiritului riguros de cercetare bazat pe dovezi empirice, logică și experiment. Termenul caracterizează teorii, doctrine, credințe sau manifestări dogmatice care resping validitatea legilor naturii demonstrate, propagă superstiții ori dezinformări și neagă progresul rațional în favoarea unor explicații mistice, pseudoștiințifice sau ideologice.