#orientala

• Ahmad — Nume propriu masculin de origine arabă, derivat din rădăcina triliterei h-m-d, având semnificația de 'cel extrem de lăudat' sau 'cel care aduce continuu laude lui Dumnezeu'. În lumea islamică, este considerat unul dintre numele sfinte atribute profetului Mahomed, fiind purtat istoric de numeroși sultani, emiri și personalități marcante, reprezentând totodată un prenume structural extrem de răspândit la nivel mondial.
• Ai-‘Ᾱșῑ — Formă specială de transliterare academică a unui toponim de origine arabă, utilizat în lucrările de istorie și geografie istorică pentru a desemna o oază, o așezare sau o fortificație antică din regiunea Levantului ori a Peninsulei Arabice. Acest nume, structurat cu diacritice specifice semitice, face referire la o localitate de importanță strategică pe rutele comerciale medievale ale caravanelor.
• Alaungpaya — Monarh ilustru din istoria Myanmarului (Burmei), fondator al dinastiei Konbaung (1714–1760 d.Hr.), recunoscut ca unul dintre cei trei mari unificatori ai țării; lider militar de o abilitate strategică excepțională care a eliberat regiunea de sub dominația Regatului Hanthawaddy, a supus statele Shan și a întemeiat orașul Yangon (Rangoon). Domnia sa structurală a pus bazele unui imperiu burmez puternic și expansionist, care a dominat Asia de Sud-Est în secolul al XVIII-lea și a rezistat campaniilor coloniale timpurii.
• almee — Denumire dată în trecut (în special în Egiptul otoman și în Orientul Mijlociu) unei femei culte, dansatoare, cântăreață și poetă de curte, curtezană de rang înalt care recita versuri și asigura divertismentul artistic la seratele private ale elitelor. În literatura secolului al XIX-lea, termenul a fost preluat de scriitorii orientaliști occidentali, fiind adesea asociat în mod eronat sau restrâns doar cu dansul din buric.
• almeie — Variantă fonetică arhaică, coruptă sau regională pentru substantivul 'almee'; termen folosit sporadic în literatura veche de inspirație orientală sau în traducerile timpurii pentru a desemna o dansatoare, cântăreață și poetă din Egiptul otoman sau din Orientul Mijlociu, recunoscută pentru darul de a distra elitele prin recitări și coregrafii elegante.
• Ampelopsis orientalis — Denumirea științifică a unei specii de plantă agățătoare, lemnoasă și perenă din familia Vitaceae, originară din regiunile mediteraneene și din Orientul Apropiat (Turcia, Siria, Caucaz). Se remarcă prin frunzele sale compuse, de un verde intens, lucioase și prin ciorchinii cu bace mici, sferice, utilizată uneori în horticultura ornamentală regională pentru acoperirea structurilor de sprijin în climate uscate.
• amrita — Termen de origine sanscrită (amṛta) utilizat în hinduism, budism și sikhism pentru a desemna nectarul divin al nemuririi, licoarea sacră a zeilor obținută structural prin baterea oceanului de lapte (Samudra Manthan); reprezintă un echivalent conceptual al ambroziei din mitologia greacă, simbolizând starea de puritate absolută, eliberarea spirituală (moksha) și beatitudinea divină obținută prin meditație profundă.
• annichia — Variantă grafică sau adaptare fonetică rară pentru conceptul budist 'anicca' (în limba pali) sau 'anitya' (în sanscrită), care desemnează doctrina impermanenței universale. Acest principiu filozofic structural postulează că toate elementele existenței, fie ele materiale sau mentale, se află într-o stare de curgere perpetuă, transformare continuă și dizolvare inevitabilă, reprezentând una dintre cele trei mărci ale existenței în gîndirea orientală.
• Asanga — Numele unui renumit călugăr, învățat și filozof indian din secolele IV-V d.Hr., considerat unul dintre principalii fondatori ai școlii idealiste Yogācāra (sau Cittamātra / 'Doar conștiință') din cadrul budismului Mahāyāna; personalitate spirituală legată istoric de mănăstirea Nalanda și faimoasă pentru textele sacre pe care le-ar fi primit direct în cerul Tușita de la viitorul Buddha, Maitreya.
• Ashinara — Termen onomastic rar sau toponim specific utilizat în literatura ficțională, jocuri de rol sau mitologii locale orientale pentru a desemna o regiune structural izolată, o așezare străveche ori o dinastie legendară. În anumite studii culturale izolate, numele este asociat cu reprezentări artistice ale unor spații sacre sau fortificate din folclorul asiatic.
• asiată — Femeie de origine etnică sau culturală din continentul Asia; persoană de gen feminin care aparține populației native asiatice. Ca adjectiv, descrie un obiect, o trăsătură structurală, o tradiție ori o realitate de natură feminină care provine din acest vast macro-spațiu geografic sau care este specifică popoarelor sale.
• asiatic — 1. Care aparține Asiei sau populației acesteia, privitor la acest continent; originar din Orient. 2. Persoană de gen masculin originară din Asia. Acest termen structural descrie elemente geografice, geopolitice, biologice ori culturale specifice celui mai mare continent de pe Pământ, de la masivele muntoase din interior până la marile civilizații de coastă.
• asiatică — Femeie care face parte din populația nativă a Asiei sau este originară de pe acest continent; care aparține Asiei, populației ori culturii sale. La nivel structural și științific, se utilizează adesea pentru a descrie specii de plante, animale sau fenomene medicale și climatice specifice ariei geografice asiatice.
• Asir — Regiune muntoasă și administrativă situată în sud-vestul Arabiei Saudite, învecinată cu Yemenul, recunoscută structural pentru relieful său înalt și climatul relativ umed datorat musonilor. În sens istoric, termenul se poate referi și la triburile confederate din această zonă sau la un vechi panteon ori nume propriu menționat în documentele semitice și biblice.
• așram — Ermitaj, mănăstire, loc izolat de reculegere sau comunitate spirituală în India, unde un grup de discipoli trăiește structural sub îndrumarea unui guru pentru a studia texte sacre, a practica meditația, yoga și a duce o viață simplă dedicată desăvârșirii interioare.