#panică

• acrofobie — Teamă patologică, irațională și persistentă de înălțimi sau de locuri înalte, manifestată prin anxietate severă, atacuri de panică, vertij și transpirații profuze. În contextul psihologiei clinice, această fobie structurală determină individul să evite cu îndârjire balcoanele, podurile, clădirile înalte sau traseele montane, afectându-i sever mobilitatea urbană și calitatea vieții cotidiene.
• acvafobie — Teamă patologică, irațională și persistentă de apă sau de contactul cu aceasta, manifestată chiar și în situații lipsite de pericol real. Această tulburare structurală de anxietate poate fi declanșată de prezența unor corpuri mari de apă (lacuri, mări), dar și de activități cotidiene simple, precum îmbăierea sau dușul, generând atacuri de panică și comportamente severe de evitare.
• aeroacrofobie — Tulburare anxioasă specifică, manifestată prin frică patologică, extremă și irațională de spațiile deschise situate la mare înălțime, combinată adesea cu teama de zbor sau de prăbușire. Această fobie compusă îmbină elemente de acrofobie (teama de înălțime) și aerofobie (teama de aer/zbor), generând atacuri de panică intense și comportamente severe de evitare.
• afolat — Speriat peste măsură, cuprins de panică, alarmat, zăpăcit sau tulburat adânc de o primejdie bruscă ori de o veste rea. În sens larg, termenul descrie o persoană sau un grup de oameni care își pierd cumpătul și acționează haotic, fără judecată, sub influența unei stări emoționale de groază violentă sau neliniște extremă.
• agorafob — Persoană care suferă de agorafobie, manifestând o teamă patologică, obsesivă și incontrolabilă de spații deschise, locuri publice aglomerate, punți, piețe sau situații din care evadarea ar putea fi dificilă ori în care ajutorul medical nu ar fi disponibil în caz de atac de panică. Ca adjectiv, descrie un comportament, o trăire sau o reacție anxioasă asociată cu această tulburare anxioasă de tip fobic.
• agorafobă — Forma de feminin pentru termenul agorafob; desemnează o femeie care suferă de agorafobie, experimentând stări de panică și anxietate intensă în spații deschise sau publice, ori, ca adjectiv, o manifestare, o reacție sau o conduită marcată de această teamă patologică.
• agorafobie — Tulburare de anxietate severă caracterizată prin teama patologică, intensă și persistentă de a se afla în spații deschise, locuri publice aglomerate, piețe, punți sau în situații din care evadarea ar putea fi dificilă ori jenantă, sau în care ajutorul ar fi greu de obținut în cazul unui atac de panică. Această condiție duce adesea la un comportament de evitare marcat, forțând individul să își restrângă activitățile zilnice sau să refuze părăsirea propriei locuințe fără un însoțitor de încredere.
• alarmă — Semnal acustic, vizual sau electronic predefinit, emis de un dispozitiv specializat pentru a avertiza asupra prezenței unui pericol iminent, a unei pătrunderi neautorizate sau a unei urgențe majore; prin extensie, starea de alertă, neliniște profundă, teamă sau agitație colectivă provocată în rândul populației de apariția unei amenințări. Acest mecanism structural include atât sistemele automate de avertizare (anti-incendiu, anti-efracție), cât și reacția psihologică sau operațională de mobilizare imediată a resurselor de intervenție.
• alarmat — Care se află într-o stare de alertă, neliniște, îngrijorare sau teamă profundă din cauza perceperii unui pericol sau a primirii unei vești proaste; alertat. În sens tehnic și structural, termenul descrie un dispozitiv de securitate, o unitate militară sau un echipaj de intervenție care a primit semnalul de urgență și este pregătit imediat pentru acțiune.
• alarmist — Care tinde să răspândească știri alarmante, exagerate sau complet false, provocând panică, neliniște nejustificată și îngrijorare artificială în rândul populației; persoană care manifestă acest comportament de panicare a colectivității. În analiza mass-media sau a discursului public, termenul descrie o abordare senzaționalistă, un ton sau o metodă structurală de raportare ce amplifică riscurile reale ale unui fenomen dincolo de limitele impuse de datele științifice ori logice.
• alarmistă — Forma de gen feminin a termenului 'alarmist'; descrie o manifestare, o atitudine, o știre sau o persoană de sex feminin care tinde să răspândească informații exagerate ori complet nefondate, provocând panică și neliniște nejustificată în rândul publicului. În analiza structurală a discursului mediatic, definește o retorică axată pe amplificarea riscurilor dincolo de limitele impuse de datele obiective sau științifice.
• Alvez — Variantă ortografică sau formă rară pentru numele de familie de origine hispanică 'Alves' sau 'Alvarez'; nume propriu antroponimic utilizat în comunitățile ibero-americane. Deși grafia cu 'z' la final este mai puțin frecventă decât varianta portugheză standard cu 's', ea apare fixată oficial în registrele civile internaționale.
• amaxofobie — Tulburare anxioasă specifică și irațională caracterizată prin teama patologică, persistentă și nejustificată de a călători cu un vehicul (autoturism, autobuz, tren), fie în calitate de pasager, fie în calitate de conducător auto. Persoanele afectate manifestă stări intense de anxietate, palpitații sau atacuri de panică în timpul deplasării sau chiar la simpla idee de a urca într-un mijloc de transport, ceea ce le limitează sever libertatea de mișcare și independența socială.
• androfob — Persoană care suferă de androfobie, manifestând o frică patologică, irațională, persistentă și intensă față de bărbați ori o aversiune profundă față de compania acestora sau față de trăsăturile asociate masculinității. Acest tipar de anxietate structurală poate declanșa atacuri de panică și comportamente severe de evitare, afectând grav interacțiunile sociale și profesionale ale individului.
• androfobie — Tulburare anxioasă caracterizată prin frica irațională, patologică și persistentă de bărbați sau prin aversiunea profundă față de prezența și caracteristicile asociate masculinității. Acest mecanism psihologic structural determină adesea atacuri de panică intense și comportamente severe de evitare socială, fiind declanșat, în majoritatea cazurilor, de traume emoționale severe suferite în copilărie.
• anemofobie — Tulburare anxioasă de tip fobic, caracterizată printr-o frică irațională, persistentă, intensă și nejustificată de vânt, de curenții de aer puternici ori de furtuni. Persoanele afectate manifestă stări severe de anxietate, atacuri de panică sau tendințe obsesive de izolare structurală în spații închise, sigure, în încercarea de a evita complet expunerea la factorul meteorologic eolian.
• antropofobie — O tulburare anxioasă severă și patologică manifestată prin frica irațională, obsesivă și incontrolabilă de oameni, de societatea umană sau de interacțiunile sociale. Această fobie clinică depășește timiditatea normală, determinând individul afectat să se izoleze complet de comunitate pentru a evita atacurile de panică și stările acute de disconfort psihic.
• anxietate — Stare emoțională neplăcută și difuză, caracterizată prin sentimente de neliniște, teamă nederminată, nesiguranță și tensiune internă în absența unei amenințări reale sau iminente; reacție psihologică și fiziologică complexă ce include adesea simptome vegetative precum palpitații, transpirație intensă, frisoane și respirație agitată.
• anxiogen — Care generează, provoacă sau amplifică starea de anxietate, teamă ori neliniște difuză; factor ambiental, situație contextuală, stimul senzorial sau substanță chimică capabilă să declanșeze o reacție acută de stres sau un atac de panică în structura sistemului nervos.
• anxiolitic — Care diminuează, calmează sau suprimă starea de anxietate și tensiunea psihică; (substantiv) substanță medicamentoasă sau preparat farmaceutic utilizat în tratamentul tulburărilor anxioase, acționând asupra sistemului nervos central pentru restabilirea echilibrului emoțional.