#pejorativ

• abiziană — Termen de argou vechi, ieșit din uz, utilizat în trecut în mediile interlope sau în limbajul suburban cu o conotație peiorativă directă pentru a desemna o femeie considerată depravată, vulgară sau imorală.
• aborât — Termen extrem de rar, cu caracter arhaic sau regional, provenit din verbul 'a aborî' (variantă fonetică veche pentru a borî / a vomita); indică starea unui lucru care a fost murdărit cu vomă sau, în sens figurat și peiorativ, un obiect ori o situație care provoacă o repulsie fizică profundă, o greață extremă sau un dezgust profund.
• actoraș — Diminutiv al substantivului actor, utilizat adesea cu o conotație ușor peiorativă, ironică ori afectuoasă pentru a desemna un interpret de mică importanță, fără talent remarcabil, care joacă în roluri secundare sau neînsemnate. Acest element structural evidențiază o ierarhie valorică informală în lumea artistică.
• adalâu — Termen regional, popular sau arhaic folosit în anumite graiuri pentru a descrie o persoană înceată în mișcări, blegă, leneșă, lipsită de energie sau netrebnică; cuvânt structural utilizat peiorativ în mediul rural tradițional. Acest calificativ conservă nuanțe arhaice din vorbirea populară veche, fiind întâlnit extrem de rar, exclusiv în culegeri de folclor sau glosare de dialectologie.
• adunăciune — Formă veche, regională sau populară pentru substantivul standard 'adunare', desemnând strângerea la un loc a unor oameni sau obiecte. În limbajul curent, termenul a dobândit o nuanță net peiorativă, ironică sau disprețuitoare, fiind utilizat pentru a descrie o adunare de oameni fără căpătâi, o gloată dezorganizată, o bandă sau o colecție haotică și eterogenă de obiecte de calitate inferioară ori vechituri.
• adunătură — Grup de oameni strânși la un loc fără criterii de selecție, adesea fără căpătâi, dezorganizați, gălăgioși sau dubioși; gloată, clică, bandă. În sens material, termenul desemnează o colecție haotică, eterogenă și dezordonată de obiecte vechi, uzate, de calitate inferioară sau de proveniențe disparate, strânse într-un spațiu fără o utilitate clară.
• advocățel — Diminutiv al termenului arhaic 'advocat', utilizat în mod familiar pentru a descrie un avocat tânăr, aflat la începutul carierei, sau în sens peiorativ și ironic pentru a desemna un jurist nepregătit, lipsit de prestigiu ori de scrupule, care se ocupă de cauze mărunte și nesemnificative. În literatura satirică a secolului al XIX-lea, termenul contura tipologia micului funcționar corupt sau guraliv din tribunalele de provincie.
• advocatlâc — Meseria, practica sau profesia de avocat; exercitarea asistenței juridice, adesea utilizat în sens ironic, peiorativ sau familiar pentru a descrie o pledoarie lungă, plină de subtilități inutile, șiretenii avocățești sau argumente sofisticate menite să ascundă adevărul. Termenul reprezintă un hibrid lingvistic fascinant care combină o rădăcină occidentală de origine latină cu un sufix abstract de proveniență otomană, reflectând realitățile administrative mixte din Țările Române din secolul al XIX-lea.
• afacerism — Practică sau mentalitate orientată exclusiv spre obținerea de profituri rapide și substanțiale, adesea prin specularea conjuncturilor economice, utilizarea unor metode la limita legii sau neglijarea completă a principiilor etice și morale. În limbajul contemporan, termenul are o conotație pronunțat peiorativă, desemnând mai degrabă goana lipsită de scrupule după îmbogățire decât activitatea comercială legitimă și onestă.
• afacerist — Persoană care se ocupă cu afaceri financiare sau comerciale; antreprenor. În funcție de contextul social și intonație, termenul poate avea un sens neutru, sinonim cu om de afaceri, sau un sens profund peiorativ, desemnând o persoană dubioasă, un speculant sau un individ abil și lipsit de scrupule care folosește intrigi și tertipuri pentru a obține un profit personal rapid.
• afaceristă — Femeie care desfășoară activități comerciale, financiare sau antreprenoriale; femeie de afaceri. La fel ca și forma sa masculină, cuvântul prezintă o dualitate semantică pronunțată în uzul curent, putând descrie fie o antreprenoare legitimă și dinamică, fie, într-un sens depreciativ, o speculantă ori o persoană care obține profituri prin manevre dubioase sau lipsite de etică.
• agiotagiu — Persoană care face agiotaj; speculator de bursă care profită de fluctuațiile de curs ale efectelor publice, acțiunilor sau monedelor pentru a se îmbogăți rapid. În sens structural și social, termenul are o conotație peiorativă, desemnând un intermediar financiar lipsit de scrupule care folosește informații privilegiate sau zvonuri false pentru a manipula piața.
• aidamac — Formă veche, arhaică sau regională (întâlnită în trecut în scrierile cronicarilor) pentru termenul haidamac; bărbat voinic, înalt și robust, dar adesea leneș, certăreț sau pus pe jaf; haiduc de joasă speță, tâlhar sau bătăuș care cutreiera drumurile rurale. În sens peiorativ modern, descrie un individ grosolan și turbulent.
• alătrător — Variantă fonetică regională sau derivat popular pentru lătrător; animal (în special câine) care alătră des, zgomotos sau fără un motiv întemeiat. În sens figurat, ironic și peiorativ, termenul desemnează o persoană guralivă, certăreață, care critică vehement sau aduce acuzații zgomotoase fără a avea argumente reale.
• alimojder — Variantă regională nord-moldovenească pentru substantivul limujder (derivat structural din hălămujdie); persoană pusă pe ceartă, scandalagiu, om certăreț și gâlcevitor; de asemenea, descrie pe cineva hapsân, prădalnic sau pofticios, care umblă pe furiș pentru a căuta mâncare (cu botul prin oale). Este un termen arhaic cu valoare puternic peiorativă și plastică, utilizat în trecut în literatura populară și cronicile de moravuri din nordul Moldovei.
• aplaudac — Persoană angajată sau instruită special pentru a bate din palme și a manifesta un entuziasm artificial la comanda organizatorilor în timpul unui spectacol, al unei emisiuni de televiziune sau al unui miting politic; în sens peiorativ extins, descrie un susținător servil, lipsit de spirit critic, care aprobă orbește și laudă necondiționat toate acțiunile sau discursurile unui lider.
• aplecăcios — Care manifestă o tendință exagerată spre aplecare fizică, plecăciuni și reverențe; în sens figurat și social, descrie o persoană excesiv de supusă, slugarnică, lingușitoare sau servilă, care își modifică structural comportamentul și demnitatea pentru a intra în grațiile unei autorități ori ale unui superior.
• arăbete — Termen familiar-popular, adesea folosit istoric cu o nuanță ironică sau peiorativă în limba română vorbită, pentru a desemna o persoană de origine arabă sau un negustor oriental. În anumite graiuri rurale, cuvântul a căpătat prin extensie și un sens figurat, fiind utilizat ca o poreclă glumeață pentru un individ cu tenul foarte măsliniu, ochi negri, lucioși sau cu părul foarte închis la culoare și creț.
• arendășel — Formă diminutivală, adesea ironică sau peiorativă, a substantivului 'aremdaș' sau 'arendaș'; mic arendaș, administrator de moșie de rang inferior sau intermediar agricol care gestiona suprafețe reduse de teren. În literatura de epocă și în folclorul social românesc din secolele al XIX-lea și al XX-lea, termenul descrie adesea un personaj tipic din mediul rural, caracterizat printr-o hărnicie speculativă, o lăcomie măruntă și un zel exagerat în strângerea dărilor de la țărani în numele marilor proprietari funciari.
• arendășoi — Augmentativ adesea cu nuanță pejorativă sau ironică pentru un arendaș; termen folosit istoric de țărani sau de clăcași pentru a desemna un arendaș bogat, gras, extrem de sever, hrăpăreț ori dominator. În sens structural și sociolingvistic, cuvântul reflectă tensiunile de clasă din mediul rural românesc din secolul al XIX-lea, funcționând ca o poreclă colectivă sau caricaturizare literară a exploatatorilor agrar-comerciali.