#peste

• babușcă — Pește de apă dulce de talie mică-mijlocie din familia ciprinidelor (Rutilus rutilus), cu corpul alungit, spatele cenușiu-verzui, flancurile argintii și înotătoarele inferioare roșiatice, extrem de comun în lacurile și râurile europene. În sens secundar, cuvântul reprezintă un împrumut din limba rusă utilizat pentru a desemna o bunică sau o femeie bătrână, purtând adesea o conotație afectuoasă sau referindu-se la baticul tradițional legat sub bărbie.
• babușcă-roșie — Denumire populară locală folosită în ihtiologie pentru a desemna roșioara (Scardinius erythrophthalmus), un pește de apă dulce din familia ciprinidelor, asemănător cu babușca, dar caracterizat prin ochi cu irisul roșu-aprins și înotătoare de un roșu intens. Trăiește în special în ape stătătoare sau lent curgătoare cu vegetație abundentă, fiind o specie comună în bazinele hidrografice europene.
• bâcâială — Acțiunea de a bâcâi și rezultatul ei; bombăneală continuă, mormăială mocnită sau cicăleală agasantă și repetată. Desemnează o stare de nemulțumire generală exprimată prin reproșuri mărunte care creează o atmosferă tensionată într-o familie sau colectiv.
• bacala — Variantă regională sau arhaică pentru bacaliar sau batog; pește sărat și uscat, în special cod (Gadus morhua), conservat prin metode tradiționale pentru a rezista perioadelor lungi de transport. Acest aliment deținea o importanță deosebită în perioadele de post din trecut, fiind adus în țările române de negustorii greci sau macedoneni și preparat sub formă de plachie sau rasol.
• bacalea — Formă regională sau variantă grafică veche pentru bacala ori bacaliar; pește sărat și uscat, în special cod, adus istoric pe rutele comerciale maritime și balcanice. Acest tip de batog era extrem de apreciat în bucătăria tradițională românească în perioadele de post, fiind desărat cu atenție și gătit la cuptor cu ceapă, roșii și măsline.
• bacalear — Variantă fonetică veche sau regională pentru bacaliar; pește de mare sărat și uscat, în special cod, importat istoric în Țările Române din regiunea mediteraneeană. Acest sortiment culinar era extrem de căutat în perioadele de post religios datorită conservării sale îndelungate, fiind preparat cu sos de roșii, măsline și mult usturoi în hanurile și casele boierești.
• bacaliar — Denumire istorică pentru codul sărat și uscat (Gadus morhua), comercializat pe scară largă în Europa și în bazinul mediteraneean; batog de pește alb conservat prin metode tradiționale. Intrat în limba română prin filieră balcanică, termenul desemnează atât ingredientul brut, cât și mâncarea tradițională preparată din acesta, specifică meselor de sărbătoare cu dezlegare la pește.
• Baia-de-Fier — Comună renumită situată în județul Gorj, în regiunea istorică Oltenia, amplasată într-o pitorească zonă subcarpatică la poalele Munților Parâng, pe cursul râului Galbenu. Denumirea sa provine etimologic de la exploatările arhaice și medievale de minereu de fier (limonit și siderit) reduse rudimentar în cuptoare locale. În prezent, localitatea este un important centru turistic regional, fiind renumită pentru Peștera Muierilor (primul obiectiv speologic electrificat din țară) și ca punct de acces strategic către șoseaua montană Transalpina.