#peste

• Apuseni — Grup montan major situat în vestul României, reprezentând subdiviziunea nordică a Carpaților Occidentali; acest masiv muntos este caracterizat din punct de vedere structural printr-un relief carstic spectaculos, un număr impresionant de peșteri, chei adânci și depresiuni populate de comunități tradiționale cunoscute sub numele de moți.
• aragonit — Un mineral din clasa carbonaților naturali, reprezentând o formă cristalină instabilă de carbonat de calciu și un polimorf de înaltă presiune al calcitului. Cristalizează în sistemul ortorombic, formând adesea cristale prismatice lungi, agregate aciculare sau concrețiuni specifice precum flori de fier, și constituie componentul mineral de bază din care este alcătuit sideful cochiliilor de moluște și perlele fine.
• arăpește — În felul arapilor (persoanelor de culoare sau populațiilor orientale); în limba sau dialectul vorbit de aceștia; în mod exotic ori conform uzanțelor tradiționale din zonele de influență otomană și balcanică. Termenul se întâlnește în textele literare vechi sau în descrierile de epocă ale obiceiurilor urbane.
• ardealit —
• Arieșeni — Comună și renumită stațiune turistică de interes local situată în județul Alba, Transilvania, România, amplasată la granița dintre Munții Bihorului și Munții Codru-Moma, pe valea superioară a râului Arieșul Mare. Localitatea este recunoscută structural ca un important centru montan pentru practicarea sporturilor de iarnă (datorită pârtiilor de schi de la Vârtop), dar și ca punct de plecare pentru trasee spectaculoase spre peșteri, chei și cascade din Parcul Natural Apuseni.
• aringă — Formă regională veche sau împrumut lexical arhaic utilizat în anumite comunități costiere ori în texte vechi pentru a desemna heringul (Clupea harengus), pește marin oceanic de importanță comercială majoră.
• ariul — Denumire populară sau științifică românizată pentru peștii din genul Arius, aparținând familiei Ariidae, cunoscuți și sub numele de somni de mare. Acești pești sunt caracterizați prin prezența unor mustăți tactile proeminente în jurul gurii, un corp lipsit de solzi protejat de un mucus dens și țepi dorsali sau pectorali rigizi, adesea venenoși, fiind răspândiți în apele marine tropicale, subtropicale și în estuarele din întreaga lume.
• aspenchiu — Denumire regională și populară folosită în anumite bazine hidrografice pentru asprete (Romanichthys valsanicola) sau pentru specii înrudite de pești de apă dulce de talie mică din familia Percidae; pește rar, considerat monument al naturii, adaptat la cursurile montane rapide, cu fund pietros, unde trăiește ascuns sub stânci. Termenul funcționează ca un indicator arhaic în graiurile pescărești locale din zona Carpaților.
• asprean — Variantă regională rară pentru asprete (Romanichthys valsanicola) sau pentru alte specii de pești mici de munte din familia Percidae; pește carpatic endemic cu solzi foarte aspri și rigizi, adaptat la cursurile rapide de apă cu fund bolovănos. Termenul este utilizat exclusiv în anumite comunități rurale submontane ca denumire populară descriptivă bazată pe textura învelișului protector al peștelui.
• aspreancă — Formă de feminin sau variantă regională rară folosită în mod popular pentru a desemna femela peștelui asprete (Romanichthys valsanicola) ori alte varietăți înrudite de pești de munte din familia Percidae; termenul este strict localizat în satele de pe valea râurilor montane din Carpați și face referire directă la asprimea structurală a solzilor ctenoizi specifici speciei.
• asprete — Specie endemică de pește de apă dulce de talie mică (Romanichthys valsanicola), din familia Percidae, considerat un veritabil monument al naturii și o fosilă vie extrem de rară; trăiește exclusiv în România, în prezent fiind izolat doar pe un sector restrâns al râului Vâlsan. Este adaptat structural la cursurile montane rapide, cu fund pietros, având corpul acoperit cu solzi ctenoizi foarte aspri, două înotătoare dorsale separate și un comportament nocturn, trăind ascuns sub bolovani.
• Astafiev — Nume de familie de origine rusă, purtat în special de Viktor Astafiev (1924–2001), un renumit scriitor și romancier sovietic și rus, laureat al multor premii de stat. Opera sa literară, marcată de un realism dur și profund uman, reflectă experiențele sale tragice de pe front în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, precum și viața aspră a țăranilor din regiunile siberiene (cum ar fi în romanele 'Blestemați și uciși' sau 'Regele-pește').
• aulostom — Pește marin din mările tropicale aparținând genului 'Aulostomus' (peștele-trompetă), caracterizat printr-un corp alungit, comprimat lateral și un bot lung în formă de tub sau flaut, adaptat pentru aspirarea rapidă a prăzii de mici dimensiuni. Ca adjectiv, descrie orice organism, structură anatomică sau specie care posedă o gură tubulară ori o deschidere bucală în formă de canal cilindric.
• avanul — Formă articulată sau variantă regională pentru avat (Aspius aspius), un pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor, caracterizat printr-un corp alungit, solzi argintii și o gură largă, lipsită de dinți pe maxilare, dar cu o musculatură puternică. Trăiește în apele curgătoare mari și este extrem de apreciat de pescarii sportivi pentru atacurile sale violente la suprafața apei.
• avat — Pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor (Aspius aspius), cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți argintii, și gura largă, lipsită de dinți pe fălci, dar prevăzută cu o proeminență caracteristică pe maxilarul inferior. Trăiește în apele curgătoare mari, fiind extrem de agil și recunoscut pentru atacurile sale violente la suprafața apei asupra peștilor de talie mică.
• avățoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită în bazinele hidrografice ale Dunării pentru a desemna un exemplar foarte mare, adult și viguros de avat (Aspius aspius), pește răpitor din familia ciprinidelor. Termenul subliniază dimensiunile impresionante, forța în atac și caracterul solitar al specimenului, fiind utilizat cu precădere în jargonul pescarilor sportivi pentru a diferenția exemplarele trofeu de cele de talie medie.
• aven — Formațiune geologică endocarstică ce constă într-o peșteră sau o cavitate naturală dezvoltată predominant pe verticală, sub forma unei puț adânc sau a unei pâlnii abrupte, formată prin dizolvarea chimică a calcarelor de către apele de infiltrație ori prin prăbușirea tavanului unei săli subterane. Avenele fac legătura directă între suprafața solului și rețeaua hidrologică subterană, fiind structuri de mare interes pentru explorarea speologică și studiul formelor de relief carstic.
• babină — Denumire regională sau populară dată unor specii de pești de talie mică din apele dulci sau stătătoare, adesea aplicată ghiborțului sau zglăvoacei, caracterizați structural printr-un cap mare, turtit și corp solzos; în sens arhaic izolat, poate reprezenta și un diminutiv rar pentru o femeie bătrână.
• baboi — Denumire populară sau regională dată unor specii de pești de apă dulce de talie mică, în special ghiborțului, zglăvoacei sau fufei, caracterizați prin corp alungit și ascuțit; prin extensie, termenul este utilizat în sens colectiv pentru a desemna pește mărunt sau puiet de baltă de calitate inferioară.
• baboiu — Formă articulată locală sau arhaică a substantivului 'baboi'; desemnează un exemplar specific de pește mărunt de apă dulce (ghiborț sau zglăvoacă) sau, în sens colectiv, puietul de baltă identificat într-un anumit context piscicol.