#pesticide

• acaricid — Substanță chimică, preparat biologic sau medicament special conceput pentru a distruge acarienii și pentru a stopa multiplicarea sau dezvoltarea ouălor și larvelor acestora. În fitofarmacie, este utilizat ca pesticid pentru protecția culturilor împotriva păianjenilor roșii sau lați, iar în medicină și medicină veterinară, servește ca loțiune antiparazitară de uz topic pentru eradicarea ectoparaziților responsabili de scabie ori infestații cu căpușele.
• agrochimic — Care aparține agrochimiei, privitor la agrochimie; care se referă la utilizarea substanțelor chimice (îngrășăminte, pesticide, regulatori de creștere) în agricultură pentru stimularea producției și protecția culturilor. Termenul descrie procesele, substanțele sau analizele de laborator care monitorizează interacțiunea dintre nutrienții chimici, compoziția solului și fiziologia plantelor.
• Aldrin — Nume de familie de origine germanică sau anglo-saxonă, celebru datorită astronautului american Buzz Aldrin (n. 1930), al doilea om care a pășit pe Lună în timpul misiunii Apollo 11. În industria chimică și ecotoxicologie, termenul scris cu literă mică (aldrin) desemnează un insecticid organoclorurat extrem de toxic, interzis la nivel global prin Convenția de la Stockholm din cauza remanentei structurale mari în mediu.
• arseniat — Sare sau ester al acidului arsenic, obținut prin combinarea acestuia cu o bază ori un radical organic. În natură, arseniații formează o clasă complexă de minerale, adesea viu colorate, dar extrem de toxice, utilizate în trecut la fabricarea insecticidelor, a pesticidelor agricole și a unor pigmenți industriali.
• arsenit — Sare sau ester al acidului arsenios, obținut structural prin reacția chimică a trioxidului de arsenic cu o bază sau un alcool. Compușii din această clasă sunt extrem de toxici și au fost utilizați istoric pe scară largă ca insecticide, pesticide, conservanți pentru lemn sau erbicide în agricultură, aplicarea lor fiind în prezent strict reglementată din cauza riscurilor majore de contaminare a mediului înconjurător și a pânzei freatice.
• atomizator — Aparat, dispozitiv mecanic sau duză specială utilizată pentru a transforma un lichid într-o suspensie fină de picături microscopice (ceață sau vapori) prin pulverizare pneumatică sau centrifugă. În agricultură, reprezintă utilajul folosit pentru stropirea culturilor cu pesticide, în timp ce în electronică se referă la componenta țigărilor electronice responsabilă de încălzirea și vaporizarea lichidului aromat.
• atropiniza — A supune un organism acțiunii atropinei, prin administrarea terapeutică a acestui alcaloid în doze controlate până la apariția primelor semne clinice de impregnare (cum ar fi midriaza sau uscarea secrețiilor); procedură utilizată structural ca tratament de urgență în intoxicațiile masive cu inhibitori de colinesterază pentru a contracara efectele muscarinice toxice.