#prim ajutor

• abc — Acronim medical fundamental utilizat în protocoalele de resuscitare cardiopulmonară (RCP) și prim ajutor, reprezentând pașii prioritari de evaluare și intervenție: A (Airway - Căi respiratorii permeabile), B (Breathing - Respirație spontană) și C (Circulation - Circulație sanguină / puls). Ghidurile recente pot prioritiza ordinea CAB în stopul cardiac, însă ABC rămâne standardul pentru evaluarea primară a traumei.
• aeroambulanță — Aparat de zbor (elicopter sau avion) special echipat cu aparatură medicală de urgență și personal calificat, utilizat pentru transportul rapid al pacienților critici sau al organelor destinate transplantului. Această unitate mobilă de terapie intensivă aeriană permite salvarea vieților în zone greu accesibile, asigurând asistență medicală avansată pe durata zborului.
• ambulanțier — Conducător auto profesionist specializat în conducerea autovehiculelor de urgență (ambulanțe), responsabil de transportul în siguranță și contracronometru al pacienților și al echipajului medical. Pe lângă competențele avansate de navigație rutieră în condiții de stres, acesta deține atestate speciale de paramedic sau cursuri de prim ajutor, participând activ la imobilizarea, extragerea și transportul tărgilor cu bolnavi.
• arsătură — Leziune tisulară provocată de acțiunea căldurii, a substanțelor chimice, a electricității sau a radiațiilor; (în botanică/agricultură) boală a plantelor cauzată de ciuperci, bacterii ori factori climatici extremi (precum soarele puternic sau gerul), manifestată prin brunificarea și uscarea frunzelor ori a tulpinilor. În sens larg, termenul descrie distrugerea structurală a unui organism viu sub influența unui agent termic sau coroziv.
• arterioragie — Hemoragie masivă și violentă ce provine dintr-o arteră ruptă sau secționată, caracterizată structural prin eliminarea sângelui oxigenat (de culoare roșu-aprins) în jeturi sacadate, sincrone cu bătăile inimii. Reprezintă o urgență medicală extremă care pune viața în pericol din cauza riscului iminent de șoc hipovolemic rapid.
• arzătură — Leziune tisulară provocată de acțiunea directă a căldurii (foc, lichide fierbinți, aburi), a radiațiilor solare, a curentului electric sau a unor substanțe chimice corozive asupra pielii ori a mucoaselor. În sens structural medical, severitatea sa este clasificată pe grade (I-IV) în funcție de profunzimea distrugerii celulare. În limbaj colocvial, termenul descrie și senzația acută de usturime gastrică întâlnită în afecțiunile digestive sau urmele lăsate de un obiect încins pe o suprafață.
• asfixia — A provoca asfixia, a întrerupe pătrunderea oxigenului în plămâni sau în țesuturi, determinând oprirea respirației și sufocarea din cauza lipsei de aer ori a inhalării de gaze toxice. Când este utilizat la forma reflexivă ('a se asfixia'), definește acțiunea accidentală sau voluntară a unui organism de a se sufoca, conducând la o hipoxie severă sau anoxie celulară structurală.
• asfixiare — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului și acumularea de dioxid de carbon în organism, ducând la pierderea cunoștinței și stop respirator. Acest proces structural poate surveni prin strangulare, înec, blocarea mecanică a căilor aeriene sau inhalarea unor gaze toxice, necesitând manevre de prim ajutor imediate.
• asfixiat — Care suferă de asfixie; persoană sau organism aflat în stare de sufocare clinică din cauza lipsei acute de oxigen și a acumulării de dioxid de carbon în sânge. La nivel structural și biologic, descrie starea țesuturilor blocate respirator din cauza inundării căilor aeriene, a inhalării de gaze toxice sau a strangulării, necesitând manevre imediate de resuscitare pulmonară.
• atelă — Dispozitiv medical rigid sau semirigid, realizat din lemn, metal, plastic, ghips sau materiale pneumatice, utilizat pentru imobilizarea temporară sau permanentă a unui membru fracturat, luxat ori traumatizat, sau a unei articulații dureroase. Are rolul structural de a preveni deplasarea fragmentelor osoase, de a atenua durerea și de a proteja țesuturile înconjurătoare în timpul transportului pacientului sau pe durata procesului de vindecare.
• autoambulanță — Autovehicul special amenajat, echipat cu aparatură medicală specifică și personal instruit, destinat transportului rapid, asistenței de urgență și primului ajutor acordat bolnavilor, răniților sau victimelor unor accidente în drum spre o unitate spitalicească; salvare.
• autosanitară — Autovehicul special construit, amenajat și echipat cu aparatură medicală, tărgi și medicamente, utilizat pentru acordarea primului ajutor și transportul rapid al bolnavilor, răniților sau victimelor accidentelor către unitățile spitalicești. Acest vehicul de urgență funcționează reglementat sub regim de prioritate în trafic, având avertizoare sonore și luminoase specifice.