#proctologie

• anal — Care aparține anusului, care se referă la anus sau care este situat în imediata vecinătate a orificiului terminal al tubului digestiv. În sens structural anatomic, termenul califică elemente vasculare, musculare, nervoase sau patologice (cum ar fi sfincterul anal, canalul anal, fisura anală) întâlnite în biologia umană și animală, jucând un rol crucial în controlul excreției și în semiologia medicală proctologică.
• anoplastie — Intervenție chirurgicală reconstructivă sau plastică efectuată la nivelul anusului, destinată corectării unor malformații congenitale (cum ar fi imperforația anală), stenoze cicatriciale postoperatorii, fisuri cronice recalcitrante sau incontinențe severe. Procedura implică remodelarea structurală a țesuturilor cutaneo-mucoase locale și restaurarea funcționalității anatomice normale a sfincterului anal.
• anoproctie — Afecțiune patologică sau malformație structurală congenitală rară caracterizată prin absența deschiderii anale normale ori prin fuziunea anormală a canalului anal cu rectul, blocând tranzitul digestiv. În terminologia clinică, termenul este asociat imperforației anorectale și necesită corecție chirurgicală imediată după naștere pentru restabilirea permeabilității și evacuării fiziologice a meconiului.
• anorectal — Care se referă simultan la anus și la rect, aparținând sau situat la nivelul segmentului terminal al tubului digestiv. În context clinic și structural, termenul descrie zona de joncțiune muco-cutanată, aparatul sfincterian, precum și patologiile specifice locului (cum sunt abcesele, fistulele ori malformațiile), definind un teritoriu anatomic de o importanță crucială pentru continența fecală.
• anorectită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică localizată simultan la nivelul mucoasei canalului anal și a rectului. În patologia clinică, această proctită extinsă este adesea declanșată de infecții bacteriene sau virale (inclusiv boli cu transmitere sexuală), patologii inflamatorii intestinale (cum este boala Crohn) sau iridieri terapeutice locale, manifestându-se prin tenesme, dureri perineale severe și eliminări muco-purulente sau sangvinolente.
• anoscop — Instrument medical tubular, de formă cilindrică sau conică, fabricat din metal ori material plastic steril, utilizat în proctologie pentru vizualizarea directă și examinarea endoscopică a mucoasei canalului anal și a porțiunii inferioare a rectului. Acest dispozitiv structural este echipat adesea cu un sistem de iluminare integrat și permite medicului să diagnosticheze fisuri, hemoroizi, polipi sau alte leziuni locale, oferind totodată acces pentru manevre terapeutice minore sau prelevări bioptice.
• anus — Orificiul terminal extern al tubului digestiv uman și animal, situat la extremitatea inferioară a rectului, prin intermediul căruia sunt evacuate reziduurile solide ale digestiei (materiile fecale) din organism; este o structură musculară complexă controlată de sfinctere interne și externe.
• anuscop — Instrument medical de formă tubulară, rigid, fabricat din metal ori material plastic steril, echipat cu un sistem de iluminare locală; este utilizat în examinarea clinică directă a canalului anal și a porțiunii inferioare a rectului pentru identificarea hemoroizilor sau a fisurilor.
• anuscopie — Procedură medicală de diagnosticare minim invazivă, constând în examinarea directă a mucoasei canalului anal și a rectului inferior cu ajutorul unui anuscop, efectuată pentru depistarea bolilor proctologice.