#proprietati fizice

• agrofizică — Ramură a fizicii aplicate și a agronomiei care studiază proprietățile, fenomenele și procesele fizice din sol, plante și straturile inferioare ale atmosferei în raport cu producția agricolă. Această știință analizează aspecte precum regimul termic, hidric și aerat al solului, transferul de energie în agroecosisteme și proprietățile mecanice ale plantelor pentru optimizarea tehnologiilor agricole.
• alamă — Aliaj structural de culoare galben-aurie compus în principal din cupru și zinc, în proporții variabile, caracterizat printr-o ductilitate ridicată, rezistență deosebită la coroziune și calități acustice remarcabile. În sens industrial și artistic, este utilizat pe scară largă la fabricarea instrumentelor muzicale de suflat, a pieselor de precizie, a armăturilor sanitare și a obiectelor decorative datorită ușurinței cu care poate fi turnat, laminat sau prelucrat mecanic.
• albatură — Stratul exterior, mai tânăr și mai puțin dens al lemnului din trunchiul arborilor, situat imediat sub scoarță și cambiu, caracterizat printr-o culoare mai deschisă și o rezistență mecanică mai scăzută; alburn. În industria prelucrării lemnului, acest segment structural este adesea eliminat deoarece conține mai multă umiditate și este susceptibil la atacul ciupercilor și al insectelor.
• aliaj — Produs metalic obținut prin topirea și solidificarea unui amestec format din două sau mai multe metale ori din metale și nemetale. În metalurgie și ingineria materialelor, termenul descrie compuși macrostructurali omogeni concepuți special pentru a dobândi proprietăți fizico-chimice superioare componentelor pure, cum ar fi o rezistență mecanică sporită, duritate crescută, puncte de fuziune modificate sau o rezistență avansată la coroziune.
• alifatoid — Care seamănă sau prezintă proprietăți fizico-chimice similare cu cele ale compușilor alifatici, fără a îndeplini pe deplin toate criteriile structurale rigide ale acestei clase. În chimia aplicată sau farmacie, adjectivul descrie substanțe ori extracte uleioase care se comportă biochimic precum grăsimile saturate sau hidrocarburile aciclice liniare, având o vâscozitate și solubilitate analoagă.
• alifios — Care are consistența, aspectul sau proprietățile unei alifii; onctuos, gras, unsuros la atingere. În sens figurat, termenul descrie o persoană lingușitoare, ipocrită sau exagerat de umilă în comportament, care încearcă să intre în grațiile cuiva prin amabilități artificiale.
• anizotrop — Care prezintă proprietăți fizice sau mecanice (cum ar fi conductibilitatea termică, elasticitatea, dilatarea ori refracția luminii) variabile în funcție de direcția de măsurare sau propagare prin acea substanță. Această caracteristică structurală este specifică majorității cristalelor și materialelor compozite, unde aranjamentul asimetric al atomilor determină un comportament fizic dependent de orientarea vectorială.
• antracitos — Care conține antracit, care are caracteristicile, aspectul sau compoziția structurală a antracitului; rocă sedimentară, șist sau depozit carbonifer bogat în cărbune superior evoluat, prezentând un luciu semimetalic discret și o densitate ridicată. În sens industrial, descrie materiale sau reziduuri de ardere care păstrează o concentrație mare de carbon fix legat structural.
• asfaltos — Care seamănă cu asfaltul sau care este bogat în bitum; caracterizat de o consistență densă, lipicioasă și o culoare brun-negricioasă specifică hidrocarburilor grele. În sens structural și mineralogic, este folosit ca sinonim mai rar pentru 'asfaltic', descriind substanțe organice sau soluri impregnate natural cu smoală minerală.