#raritati

• abordor — Persoană care abordează pe cineva, care inițiază cu ușurință un dialog, o interpelare sau o confruntare verbală; (în sens maritim istoric) navă militară sau corsar care execută manevra de abordaj asupra unei ambarcațiuni inamice; (adjectival) care manifestă o tendință accentuată sau o abilitate specifică de a aborda subiecți, probleme ori persoane.
• adulmecos — Un adjectiv neologic rar utilizat în limbajul literar, poetic sau expresiv pentru a descrie un obiect, un mediu sau un fenomen atmosferic bogat în mirosuri subtile ori capabil să declanșeze și să stimuleze puternic simțul olfactiv. De asemenea, termenul poate califica, într-un sens figurat sau caracterologic, o atitudine marcată de suspiciune, curiozitate exagerată ori un fler investigativ deosebit, fiind înrudit semantic cu ideea de a adulmeca sau de a fi extrem de receptiv la indicii ascunse.
• agogie — Termen medical sau chimic extrem de rar, utilizat uneori în lucrări vechi sau în traduceri literale pentru a indica eliminarea, conducerea ori fluxul unei substanțe din organism. În contexte nestandardizate, poate apărea și ca o eroare tipografică sau o variantă arhaică pentru agonie ori o adaptare forțată a conceptului de agogică.
• agresiona — Variantă neologistică rară și livrescă pentru verbul 'agresa', folosită uneori în vechi texte de jurisprudență sau traduceri juridice timpurii pentru a desemna acțiunea de a comite o agresiune, de a ataca sau de a vătăma integritatea unei persoane. În limba română modernă, termenul este considerat un derivat redundant, preferându-se în mod absolut forma standard 'agresa'.
• agresionare — Acțiunea de a agresiona și rezultatul ei; formă substantivală rară și redundantă ce descrie actul dinamic de atacare sau agresiune fizică ori verbală asupra unui individ. În lexiconul contemporan, acest termen este complet înlocuit de formele consacrate 'agresare' sau 'agresiune'.
• agresionat — Formă neologistică arhaică sau rară, echivalentă cu termenul modern 'agresat', folosită istoric pentru a descrie o persoană sau o entitate care a fost supusă unui atac violent, unei vătămări sau unei acțiuni ostile din partea unui atacator. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o formă redundantă și nerecomandată, fiind substituit complet de 'agresat'.
• agreso — Formă neologistică timpurie, arhaică sau rară pentru substantivul 'agresor' (at度が, atacator), utilizată ocazional în jargonul juridic sau în traducerile literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o eroare de adaptare sau o formă incompletă, fiind substituit în totalitate de termenul standard 'agresor'.
• aldine — Forma de plural pentru substantivele și adjectivele feminine din sfera tipografică; se referă fie la caracterele de literă îngroșate (litere aldine), fie la totalitatea cărților rare și prețioase ieșite din tipografia lui Aldo Manuzio din Veneția, apreciate de colecționari pentru calitatea excepțională a hârtiei, claritatea literelor și rigoarea filologică.
• Alocasia putzeysii — Denumirea științifică a unei specii tropicale perene de plante din familia Araceae, nativă din Sumatra, Indonezia. Această plantă de colecție se remarcă prin frunzele sale mari, metalice, de un verde închis spre violet, străbătute de nervuri proeminente albe-argintii și având partea inferioară de o nuanță purpurie intensă, fiind strâns înrudită cu Alocasia longiloba și apreciată în horticultură pentru foliajul său structural spectaculos.
• anamnezic — Termen medical rar sau varioruzat pentru anamnestic; care aparține anamnezei sau se bazează pe istoricul clinic al pacientului. Ca substantiv neutru, în texte farmaceutice sau medicale vechi, putea desemna un remediu, o substanță ori un stimulent conceput pentru a ajuta la împrospătarea memoriei sau la amintirea unor detalii din trecut, fiind înlocuit în terminologia modernă de concepte precum nootropice sau adjuvante cognitive.
• anarh — Concept filozofic dezvoltat în teoria politică modernă (redefinit în special de gânditorul Ernst Jünger) care desemnează o persoană suverană din punct de vedere spiritual și moral, care refuză în mod conștient autoritatea statului și ierarhiile sociale, dar care, spre deosebire de anarhist, nu luptă activ pentru distrugerea lor, ci alege să trăiască independent în interiorul propriilor reguli interioare, păstrându-și neatinsă libertatea individuală absolută.
• angâș — Termen arhaic extrem de rar sau regionalism folosit în trecut pentru a desemna o stare de strâmtoare, o anghisare, o sufocare fizică ori o criză respiratorie acută. Ca adjectiv, poate descrie un spațiu înghesuit, o atmosferă sufocantă, apăsătoare, sau o persoană cuprinsă de o stare severă de anxietate, neliniște profundă ori necaz major care îi blochează suflul.
• apendicocel — Formațiune herniară rară caracterizată prin pătrunderea și izolarea apendicelui vermiform în interiorul unui sac herniar (de regulă inghinal sau femural), cunoscută clinic și în contextul herniei Amyand. Această anomalie structurală poate evolua spre strangulare sau inflamație acută locală, necesitând tratament chirurgical.
• aplecușat — Care prezintă o înclinare ușoară, o pantă lină sau o structură aplecată în mod discret; teren, drum ori acoperiș caracterizat printr-un relief ce favorizează scurgerea naturală a apelor fără a prezenta o pantă abruptă sau periculoasă.
• aplos — Care este simplu, necompus, unic sau format dintr-un singur element structural ori dintr-o nuanță cromatică uniformă. Termenul reprezintă o adaptare adjectivală rară a rădăcinii grecești 'haplos', utilizat uneori în lucrările academice de botanică veche pentru a descrie o floare cu un singur rând de petale ori un organ vegetal neseparat în lobi.
• arcimandola — Instrument muzical istoric cu coarde ciupite din familia mandolinei, dezvoltat în Italia spre sfârșitul perioadei baroce și începutul celei clasice. Acest dispozitiv structural reprezintă o variantă extinsă de mandola sau mandolină, având o cutie de rezonanță mai mare și un gât prelungit dotat cu o extensie pentru coarde de bas suplimentare, fiind utilizat pentru a îmbogăți registrul grav în ansamblurile de coarde din epocă.
• așarna — Formă rară, livrescă, preluată direct din limba franceză ('s'acharner'), utilizată uneori în traduceri vechi neadaptate pentru a descrie acțiunea de a se îndârji, a se înverșuna sau a urmări cu o stăruință implacabilă și violentă un obiectiv, un adversar ori o activitate.
• asasinator — Termen livresc, rar sau învechit utilizat pentru a desemna o persoană care asasinează, un instigator ori un agent distructiv care provoacă suprimarea violentă a cuiva sau a unui sistem; în sens adjectival, calificează o acțiune, un element sau un factor care are capacitatea ori scopul de a ucide sau de a nimici.
• ascetiza — A adopta un mod de viață auster și retras; a trăi ca un ascet, impunându-și voluntar privațiuni, posturi și restricții severe de la plăcerile materiale. În formă reflexivă, exprimă acțiunea structurală a unui individ de a se auto-disciplina spiritual și fizic prin izolare și meditație profundă.
• aschitean — Persoană care aparține unui schit, care locuiește sau își desfășoară activitatea monastică într-un schit; viețuitor al unei comunități monastice mici și izolate. Ca adjectiv, termenul descrie tot ceea ce ține de organizarea, viața, rânduiala sau specificul structural al unui schit.