#refugiu
- adăpost — Loc, construcție, amenajare structurală sau formațiune naturală care oferă protecție sigură împotriva intemperiilor, pericolelor, atacurilor armate sau calamităților naturale. În sens social și umanitar, reprezintă o instituție ori un spațiu special amenajat pentru ocrotirea persoanelor defavorizate, a refugiaților sau a animalelor fără stăpân.
- adăpostare — Acțiunea de a adăposti sau de a se adăposti și rezultatul ei; procesul logistic, tehnic sau social de plasare a unor persoane, animale ori bunuri materiale într-un loc sigur, protejat de intemperii, pericole sau atacuri. În zootehnie, termenul desemnează ansamblul măsurilor de cazare a animalelor în grajduri sau hale, iar în managementul situațiilor de urgență, evacuarea și protejarea populației în buncăre ori centre temporare.
- adăposteală — Termen popular, regional sau familiar utilizat ca variantă pentru 'adăpost', 'refugiu' sau 'găzduire'; loc ferit sau acțiune de a sta la adăpost de ploaie, frig ori primejdii. De asemenea, poate desemna o construcție rudimentară, o colibă ori un paravan improvizat care oferă o protecție de moment în fața intemperiilor.
- adăposti — A oferi cuiva un adăpost, o casă, un refugiu sau o protecție sigură împotriva intemperiilor, a pericolelor sau a unui atac; a primi în gazdă sau a ocroti o persoană ori un animal. Ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a se retrage, a se ascunde sau a găsi un loc sigur pentru a se feri de ploaie, frig, urgii sau de urmărirea unui inamic.
- adăpostitor — Persoană care oferă adăpost, găzduire, sprijin sau ocrotire celor aflați în pericol, refugiaților ori persoanelor lipsite de ajutor. Ca adjectiv, descrie un obiect, o structură, o clădire, un element natural ori un gest care îndeplinește funcția de a proteja, a feri de intemperii sau a asigura un refugiu sigur.
- adăpostitură — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut ca variantă pentru 'adăpost' sau 'adăpostire'; construcție rudimentară, colibă, peșteră amenajată ori paravan structural ridicat temporar pentru a pune la adăpost mărfuri, unelte, recolte sau animale în timpul intemperiilor.
- adăpostură — Formă substantivală arhaică, populară sau regională utilizată în trecut în locul termenului modern 'adăpost' sau 'adăpostire'; loc ferit de intemperii, construcție rudimentară ori amenajare de moment concepută pentru a proteja bunuri, animale ori persoane în fața pericolelor sau a vremii nefavorabile.
- ascunsoare — Formă învechită, poetică sau regională pentru termenul 'ascunzătoare'; loc ferit, tainic sau izolat, amenajat natural ori artificial, folosit pentru a adăposti persoane, pentru a tăinui obiecte de valoare sau pentru a scăpa de urmărirea inamicilor. În textele literare vechi, desemnează starea de a fi ascuns sau un refugiu spiritual.
- ascunzătoare — Loc special amenajat, adăpost secret, natural sau artificial, folosit de oameni ori de animale pentru a se ascunde, a se proteja de pericole sau a depozita obiecte departe de privirile altora. În sens larg, reprezintă orice spațiu structural configurat pentru a asigura disimularea, camuflarea sau protecția clandestină.
- autoexil — Părăsire voluntară a patriei sau a comunității de apartenență și stabilire într-un loc străin, determinată de dezacorduri politice profunde, persecuții ideologice iminente ori motive intime de ordin moral și creator. Spre deosebire de exilul forțat, decizia aparține individului, fiind un act de protest, de protecție sau de izolare asumată în raport cu un regim opresiv ori un mediu ostil.
- azil — Instituție publică sau privată destinată adăpostirii, îngrijirii și protecției unor categorii de persoane defavorizate, cum ar fi bătrânii, orfanii sau persoanele cu dizabilități; în sens juridic și politic, reprezintă dreptul acordat de un stat unui cetățean străin urmărit din motive politice, religioase sau sociale în țara sa de origine, oferindu-i protecție și imunitate în fața extrădării.