#registru

• agiestru — Formă regională, arhaică sau coruptă fonetic pentru termenul 'registru' sau 'agestru', utilizată în trecut în unele comunități rurale pentru a desemna un catastif, un jurnal de socoteli ori o condică oficială în care se însemnau bunurile, taxele sau numele locuitorilor. În sens etnografic, poate face referire și la o listă tradițională de zestre sau la inventarul unei gospodării vechi.
• agistirui — Termen arhaic sau regional, utilizat în unele comunități rurale izolate ori în texte administrative vechi, având semnificația de a înregistra, a trece într-un registru sau catastif, ori a inventaria bunurile, taxele sau persoanele. În sens structural lingvistic, reprezintă o adaptare verbală populară derivată din rădăcina alterată a cuvântului 'registru', utilizată pentru a desemna acțiunea oficială de evidență.
• agistiruire — Acțiunea de a agistirui și rezultatul ei; procesul de înregistrare, consemnare, inventariere sau trecere a unor date într-un registru, catastif ori listă oficială. În sens structural lingvistic, reprezintă substantivizarea verbului 'a agistirui', utilizată ca arhaism tehnic-administrativ pentru a exprima actul de evidență scrisă.
• agistiruit — Care a fost supus procesului de agistiruire; înregistrat, consemnat, trecut într-un catastif, registru sau inventariat în mod oficial. În sens structural istoric, descrie starea unor bunuri, taxe sau persoane ale căror date au fost înscrise în evidențele unei comunități rurale ori ale unei instituții administrative vechi.
• alt — Cuvânt structural utilizat pentru a indica o persoană, un obiect sau o realitate diferită, distinctă sau suplimentară față de cea menționată anterior. Ca substantiv neutru în muzică (alto), definește vocea de femeie (sau de băiat) cu cel mai jos timbru, situată între soprană și tenor, ori instrumentul muzical care corespunde acestui registru sonor (cum este viola sau saxofonul alto).
• altissimo — Termen muzical împrumutat din limba italiană care indică registrul cel mai înalt al unui instrument muzical (în special la clarinet ori saxofon) sau executarea unor note în cea mai înaltă octavă posibilă, depășind limita standard a partiturii.
• anatefter — Termen istoric, arhaic și rar ce desemnează un registru oficial, o condică mare, un registru de evidență financiară sau un catastif administrativ. Folosit în trecut, în special în perioada de influență otomană în Țările Române, cuvântul desemna cartea de căpetenie în care autoritățile sau comercianții își consemnau taxele, dările, inventarele sau tranzacțiile de mărfuri importante.
• anuariu — Variantă lingvistică veche, de factură etimologică sau arhaică, a cuvântului 'anuar'; volum tipărit cu regularitate anuală ce servește ca registru public, ghid informativ sau document oficial de evidență administrativă și culturală.
• arhondologhie — Lucrare istorică, catalog oficial, registru genealogic sau condică de evidență în care erau transcrise sistematic numele, titlurile, rangurile, arborele genealogic și stemele familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (cum au fost cele din Bizanț, Moldova sau Muntenia). Acest document structural servea ca dovadă juridică a privilegiilor de viță veche și a succesiunii legale a demnităților.
• arhontologhie — Variantă grafică și fonetică a termenului 'arhondologhie'; lucrare istorică, registru genealogic oficial, catalog sau condică de evidență în care erau consemnate sistematic numele, titlurile, arborele genealogic, rangurile administrative și stemele heraldice ale familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (precum cele din Bizanț sau din Principatele Române). Acest document structural constituia o dovadă juridică esențială a privilegiilor de viță veche și a legitimității succesiunii demnităților.
• arhontologhiu — Formă neutră, derivată sau utilizată regional, pentru a desemna condica fizică, tomul, volumul manuscris sau registrul oficial care conține arhontologhia (evidența genealogică și heraldică a nobilimii). Reprezintă obiectul structural de arhivă în sine, catalogul boieresc în care scribii curții treceau numele marilor demnitari și privilegiile feudale acordate de domnitor.
• arhontologiu — Formă arhaică pentru o condică, registru sau catalog oficial în care erau înscrise, în ordine cronologică, numele boierilor, titlurile acordate și funcțiile administrative deținute de aceștia la curte.