#relief

• acrofil — Despre plante sau organisme; care crește, se dezvoltă sau trăiește la altitudini mari, în zone alpine, muntoase ori pe stânci înalte; alticol sau alpin. Ca substantiv, termenul descrie o plantă acrofilă adaptată structural la condițiile climatice aspre din etajul alpin sau, în limbajul modern, o persoană pasionată de înălțimi, ascensiuni montane și relief abrupt.
• adâncătură — Loc scobit, concavitate, depresiune de mici dimensiuni sau adâncitură formată natural ori artificial pe o suprafață, într-un teren, pe un perete stâncos ori pe un obiect. În geomorfologie, termenul descrie o microformă de relief creată prin acțiunea de eroziune a apelor sau prin tasarea solului.
• adâncitură — Loc adâncit, cavitate naturală sau artificială formată prin excavare, eroziune, presare ori modelare structurală pe o suprafață plană. În sens structural și contextual, definește o depresiune de relief, o scobitură anatomică într-un țesut osos sau o deformare geometrică controlată realizată într-o piesă industrială pentru a permite asamblarea ori fixarea altor componente.
• adâncos — Care prezintă multe adâncituri, neregularități de relief sau cavități structurale pronunțate; teren, parcurs sau mediu fizic plin de gropi, văi adânci ori depresiuni succesive. În sens stilistic sau regional, termenul descrie o suprafață fragmentată geomorfologic care îngreunează deplasarea și colectează în mod natural apele de șiroire.
• adîncos — Care prezintă multe adâncituri, neregularități de relief sau cavități pronunțate; teren, relief sau fund de apă caracterizat printr-o succesiune de depresiuni adânci sau râpe. În sens structural, descrie o suprafață accidentată care coboară brusc în profunzime, fiind opusul unei zone netede sau plane.
• adriatic — Care aparține Mării Adriatice, privitor la această mare sau la regiunile din sfertul de coastă înconjurător; specific bazinului adriatic. În sens geografic și geologic, termenul descrie fenomenele climatice mediteraneene particulare, ecosistemele marine, rutele comerciale istorice și structurile litosferice sau microplăcile tectonice care determină relieful și seismicitatea din Peninsula Italică și vestul Peninsulei Balcanice.
• aerotopografie — Ramură aplicată a topografiei și geodeziei care se ocupă cu executarea ridicărilor topografice, determinarea formelor de relief și întocmirea hărților pe baza fotografierii aeriene (aerofotogrammetrie) combinate cu determinări complementare la sol. Această metodă structurală asigură modelarea tridimensională a unor teritorii vaste cu o eficiență sporită față de metodele pur terestre.
• afloriment — Parte a unei formațiuni geologice, a unui strat de roci sau a unui zăcământ de minerale care apare direct la suprafața pământului, fiind dezgolită de stratul de sol ori de vegetație în urma eroziunii sau a lucrărilor de excavare. În cercetarea de teren, aceste structuri reprezintă principalele puncte de observație directă pentru geologi, permițând analizarea structurii scoarței terestre fără necesitatea unor foraje de adâncime.
• afundătură — Formațiune de relief excavată natural sau adâncitură structurală de proporții medii în scoarța terestră, reprezentând un loc jos, înfundat, concav și greu accesibil, adesea acoperit de o vegetație deasă sau umplut cu apă de infiltrație. În sens colocvial, desemnează o așezare rurală izolată sau o fundătură situată departe de căile principale de comunicație.
• afurcare — Acțiunea de a se afurca și rezultatul ei; loc de ramificare, despărțire sau ramificație structurală în formă de furcă a unui element liniar, cum ar fi o potecă, un curs de apă sau ramurile unui copac falnic.
• afuriș — Denumire populară sau regională atribuită unei coaste de deal abrupte, unei râpe adânci formate prin surparea pământului sau unui loc accidentat și ascuns în desişul pădurii. Termenul este utilizat izolat în graiurile locale pentru a descrie porţiuni de relief greu accesibile, unde solul tinde să se prăbușească sub acțiunea intemperiilor.
• agnus-castus — Denumirea științifică și uzuală a arbustului Vitex agnus-castus (cunoscut popular ca lemnul-lui-Avram), originar din regiunea mediteraneeană; produce flori liliachii și fructe mici, negre, utilizate extensiv în medicina naturistă pentru reglarea dezechilibrelor hormonale feminine, în special pentru ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual și reglarea ciclului menstrual. Termenul provine din superstițiile medievale conform cărora planta ajuta la menținerea castității și la inhibarea libidoului.
• Agricea — Denumirea unui curs de apă (pârâu) de dimensiuni mici sau a unei văi localizate în arealul geografic al României, având o importanță hidrografică locală. Reprezintă un hidronim specific mediului rural, utilizat adesea de comunitățile din zonă ca punct de reper pentru delimitarea proprietăților agricole sau a pășunilor.
• ajutorare — Acțiunea de a ajutora și rezultatul ei; procesul organizat, sistematic și adesea instituționalizat prin care se acordă asistență socială, sprijin logistic, fonduri financiare sau pachete umanitare persoanelor, comunităților ori popoarelor aflate în impas economic, social sau medical. Această operațiune structurală este fundamentul programelor guvernamentale de asistență și al activităților desfășurate de organizațiile non-guvernamentale la nivel mondial pentru combaterea sărăciei și a efectelor dezastrelor.
• ajutorat — Care a beneficiat în mod constant sau sistematic de ajutorare, asistență financiară, sprijin logistic sau protecție morală din partea unei entități filantropice, a unei persoane sau a unui program guvernamental; persoană, grup ori instituție sprijinită material pentru a depăși o stare critică de vulnerabilitate. În sens economic, poate descrie un sector de activitate ori o companie care funcționează optim datorită unor subsidii sau granturi de suport.
• albiat — Care are o formă scobită, adâncită sau concavă, asemănătoare cu structura unei albii sau a unui jgheab; prevăzut cu o albie vizibilă. În geografie și geomorfologie, termenul descrie o vale, un canal sau un segment de relief modelat prin eroziune fluvială continuă. În sens arhaic, se poate referi și la un buștean sau obiect de lemn gata scobit de către un meșteșugar.
• Alegani — Denumirea românească consacrată pentru Munții Allegheny, un lanț muntos muntos din estul Americii de Nord, ce face parte structural din sistemul Munților Apalași. Această regiune geografică majoră se întinde de-a lungul statelor Pennsylvania, Maryland, West Virginia și Virginia, caracterizându-se prin platouri înalte parcurse de văi adânci și râuri, fiind totodată o zonă bogată în resurse de cărbune și zăcăminte forestiere.
• Alfold — Denumirea geografică (preluată din limba maghiară ca Alföld) pentru Marea Câmpie Ungară, o regiune de șes extinsă care acoperă bazinele hidrografice ale Tisei și Dunării Mijlocii, întinzându-se parțial și pe teritoriul vestic al României (Câmpia de Vest). În sens geografic și ecologic, termenul descrie o zonă de stepă și silvostepă fertilă, cu soluri aluvionare, caracterizată istoric prin puszta și activități agricole intense.
• alin — Formă substantivată regresiv sau variantă literară veche pentru alinare; starea de liniște, calm, consolare sau diminuare a unei suferințe fizice ori a unui zbucium sufletesc. De asemenea, reprezintă persoana întâi singular a prezentului indicativ și persoana a treia a conjunctivului pentru verbul alina (eu alin, el să aline), descriind acțiunea structurală de a potoli, a îndulci sau a calma o durere sau o tulburare dinamică.
• alina — A face o suferință fizică sau morală să devină mai puțin intensă, mai suportabilă; a potoli, a calma, a diminua sau a reduce un zbucium sufletesc, o durere sau o stare de agitație dinamică; a aduce consolare sau tihnă. În sens reflexiv, se referă la acțiunea de a se liniști, a se potoli sau a se tempera în urma unui efort ori a unei tulburări emoționale.