#relief

• arenogenie — Originea, modul de formare și evoluția istorică a depozitelor de nisip sau a dunelor și plajelor nisipoase dintr-o anumită regiune geografică. Din punct de vedere structural, arenogenia studiază totalitatea interacțiunilor dintre dinamica tectonică, alterarea petrografică și factorii climatici care determină apariția și extinderea rețelelor de particule fine de siliciu în scoarța terestră.
• areografie — Ramură a astronomiei planetare și a geografiei astronomice care se ocupă cu descrierea științifică, cartografierea și studiul caracteristicilor fizice, reliefului și structurii de suprafață a planetei Marte. Din punct de vedere structural, areografia echivalează geografiei terestre, utilizând date obținute prin telescoape și sonde spațiale pentru a trasa hărțile marțiene.
• areologie — Ramură a astronomiei planetare și a geologiei planetare care se ocupă cu studiul geologic complet, structural și morfologic al planetei Marte. Această disciplină științifică analizează compoziția chimică a solului marțian, structura internă a rocii, relieful, craterele de impact, evoluția vulcanilor (precum Olympus Mons) și dinamica calotelor glaciare, reprezentând echivalentul marțian al geologiei terestre.
• argeluță — Formă diminutivală afectivă a fitonimului argel (regionalism botanical) sau mică formațiune naturală argiloasă; termen utilizat în limbajul popular pentru a descrie o plantă medicinală de talie mică din flora spontană sau o mică scobitură aluvionară formată pe malurile râurilor montane în urma retragerii apelor.
• arierdună — Formațiune de dune de nisip situată în spatele dunelor frontale sau de coastă, fiind mai stabilizată prin vegetație și mai puțin expusă acțiunii directe a vânturilor puternice marine.
• arierplajă — Zonă din spatele plajei propriu-zise, situată de-a lungul coastelor marine sau lacustre, dincolo de linia atinsă de valuri în timpul fluxului normal; această structură cuprinde adesea dune de nisip, vegetație halofilă și depozite sedimentare aduse de vânt ori de furtunile violente, având un rol ecologic critic în stabilizarea liniei țărmului.
• aselenizabil — Care poate fi supus procesului de aselenizare; termen folosit pentru a descrie un vehicul spațial conceput structural să reziste impactului cu solul lunar sau o regiune topografică ce permite executarea în siguranță a manevrei de coborâre.
• Asia — Cel mai mare continent de pe Pământ ca suprafață și populație, situat predominant în emisferele de nord și de est, mărginit de Oceanul Arctic, Oceanul Pacific, Oceanul Indian și Munții Ural care o separă structural de Europa. Acest macro-spațiu geografic găzduiește unele dintre cele mai vechi civilizații ale omenirii, o diversitate ecosistemică delicată și o complexitate economică uriașă, definind dinamica geopolitică globală.
• automasaj — Tehnică terapeutică sau de relaxare care constă în aplicarea manuală, de către o persoană asupra propriului corp, a unor manevre specifice de masaj (frecare, frământare, presiune, tapotament). Utilizat frecvent în recuperarea medicală sportivă, managementul stresului și reflexoterapie, acest procedeu de autoîngrijire ajută la stimularea circulației sanguine locale, detensionarea musculară, reducerea durerilor provocate de contracturi și accelerarea drenajului limfatic fără asistența unui maseur profesionist.
• automeditație — Actul sau practica de a medita singur, fără ghidajul unui instructor, terapeut sau fișier audio extern; proces profund de introspecție conștientă și centrare mentală realizat prin tehnici proprii de respirație, concentrare și vizualizare. În psihologia transpersonală, reprezintă o formă avansată de autoreglare emoțională și explorare spirituală prin care individul își liniștește fluxul gândurilor, își analizează stările interioare și caută obținerea stării de prezență conștientă ori claritate existențială în deplină autonomie.
• avanplajă — Sector sau fâșie din zona litorală situată la limita dintre uscat și mare, cuprinsă între nivelul atins de cele mai mari valuri în timpul fluxului și cel al celor mai mici ape din timpul refluxului; zona de manifestare a jetului de resacă (swash zone). În sens geologic extins, termenul poate descrie și bancul de nisip submers aflat la adâncimi mici, care prelungește plaja propriu-zisă spre larg și pe care valurile se sparg succesiv.
• aven — Formațiune geologică endocarstică ce constă într-o peșteră sau o cavitate naturală dezvoltată predominant pe verticală, sub forma unei puț adânc sau a unei pâlnii abrupte, formată prin dizolvarea chimică a calcarelor de către apele de infiltrație ori prin prăbușirea tavanului unei săli subterane. Avenele fac legătura directă între suprafața solului și rețeaua hidrologică subterană, fiind structuri de mare interes pentru explorarea speologică și studiul formelor de relief carstic.
• azonal — Care nu este distribuit în zone geografice sau climatice regulate; se referă în special la solurile (soluri azonale) sau formațiunile de vegetație a căror apariție, evoluție și distribuție spațială sunt determinate exclusiv de condițiile locale geologice, hidrologice sau topografice (cum ar fi aluviunile de râu), independente de macroclimatul zonei latitudinale respective.
• backshore — Zonă a plajei situată deasupra limitei fluxului normal sau a acțiunii obișnuite a valurilor, cuprinsă între bermă și faleza sau dunele de nisip din spate. Acest sector structural este inundat exclusiv în timpul furtunilor excepționale ori al mareelor extraordinare, fiind caracterizat prin depuneri de nisip uscat și vegetație specifică de coastă rezistentă la salinitate.
• badlands — Formă de relief puternic fragmentată, caracterizată prin pante abrupte, creste ascuțite, ravene și rigole adânci, dezvoltată în regiuni aride sau semiaride prin eroziunea torențială a unor roci sedimentare moi și argiloase. Terenurile de acest tip sunt aproape complet lipsite de vegetație și improprii agriculturii, având un aspect spectaculos, arid și ruiniform.