#sentiment

• Abenceragi — Eponim istoric și cultural derivat din numele nobilei dinastii maure Abenceraj (Abencerrages) din Granada, utilizat sporadic în literatura psihiatrică clasică din secolul al XIX-lea și în analizele psihanalitice (sindromul sau complexul Abenceragi). În semiologia alienismului vechi, termenul descria o variantă specifică de delir melancolic amestecat cu idei de mândrie familială pierdută, resentiment cronic și suspiciune paranoică de trădare complotată. Caracterizează pacienții care manifestau monomanie obsesivă centrată pe răzbunarea simbolică a onoarei unui clan sau pe trăirea unei nostalgii morbide, destructive, față de un trecut glorios idealizat.
• abenceraj — Forma de singular a eponimului clinic 'Abenceragi', desemnând un tip de structură psihopatologică caracterizată prin melancolie romantică, resentiment cronic profund și idei paranoice de trădare dinastică. În alienismul clasic din secolul al XIX-lea, termenul descria pacientul care dezvolta o monomanie obsesivă centrată pe pierderea onoarei sau pe prăbușirea idealizată a clanului său, trăind într-o izolare defensivă strictă.
• admira — A privi sau a considera pe cineva ori ceva cu un sentiment de stimă deosebită, respect profund, simpatie, încântare sau uimire, datorită unor calități morale, intelectuale, artistice sau fizice deosebite; a prețui în mod deosebit valoarea sau frumusețea unei ființe, a unui obiect ori a unei acțiuni.
• admirare — Acțiunea de a admira și rezultatul ei; atitudine psihologică profundă plină de stimă, respect, prețuire sau încântare față de calitățile deosebite ale unei persoane, ale unei opere de artă ori ale unui fenomen natural. Acest proces reprezintă o manifestare emoțională și intelectuală elevată, ce reflectă recunoașterea valorii intrinseci și a frumuseții obiective din mediul înconjurător.
• admirație — Sentiment de stimă deosebită, de respect profund, de prețuire și de încântare în fața calităților morale, intelectuale, artistice sau fizice ale unei persoane, ori în fața măreției unui fenomen sau a unei opere. Reprezintă o stare afectivă superioară care depășește simpla aprobare, generând dorința de emulație și recunoașterea valorii obiective în societate.
• affettuoso — Indicație de expresie și stil înscrisă în partiturile muzicale, prin care compozitorul îi cere executantului să interpreteze piesa sau fragmentul respectiv cu mult sentiment, caldură, duioșie, afecțiune și expresivitate adâncă. Termenul impune o nuanțare caldă a sunetelor, un ritm adesea așezat (andante sau adagio) și un caracter general tandru, menit să transmită stări de intimitate sau lirism profund.
• amor — Sentiment intens de afecțiune, atașament profund și atracție pasională (adesea erotică) față de o persoană; formă superioară de trăire emoțională care guvernează relațiile interumane. În sens cultural și mitologic, termenul personifică forța iubirii sau dorinței, fiind reprezentat istoric prin zeul Cupidon.
• amore — Variantă arhaică sau împrumut stilistic din limba italiană care desemnează sentimentul de iubire, o pasiune romantică intensă sau obiectul unei afecțiuni profunde. În terminologia muzicală clasică, termenul apare frecvent în indicații de expresie (cum ar fi 'con amore' - cu dragoste, cu pasiune) pentru a ghida interpretarea sensibilă a unei compoziții.
• amoreza — A prinde dragoste de cineva, a se îndrăgosti profund și brusc; a simți o atracție afectivă și pasională puternică față de o altă persoană. Folosit cu precădere la forma reflexivă, termenul păstrează o rezonanță ușor romantică, tradițională sau familiară în vorbirea curentă.
• amorezare — Acțiunea de a se amoreza și rezultatul ei; procesul psihologic, emoțional și fiziologic prin care o persoană se îndrăgostește de cineva. Acest stadiu tranzitoriu este marcat de o descărcare masivă de neurotransmițători (cum ar fi dopamina și oxitocina), determinând o focalizare intensă și idealizată asupra obiectului afecțiunii.
• amorezat — Care s-a amorezat, care este cuprins de o pasiune romantică puternică; bărbat îndrăgostit sau persoană care manifestă semnele specifice atașamentului pasional. În sens adjectival, descrie o privire, un comportament sau o stare de spirit influențată profund de sentimentul de dragoste.
• amoros — Care se referă la dragoste, privitor la sentimentul de amor; care manifestă, exprimă sau inspiră iubire, pasiune sau atracție erotică. În context social și narativ, descrie legăturile sentimentale dintre persoane, stilul de comunicare galant sau operele artistice axate pe tema sentimentului romantic.
• animozitate — Sentiment de ostilitate, antipatie profundă, ură ascunsă sau resentiment manifestat statornic între două sau mai multe persoane ori grupuri sociale. Acest fenomen comportamental se traduce prin tensiuni interpersonale accentuate, dispute frecvente și o rezistență psihologică structurală în fața oricărei tentative de reconciliere sau comunicare armonioasă.
• antropopatism — Concepție teologică sau doctrină religioasă care atribuie lui Dumnezeu, zeităților ori spiritelor supranaturale sentimente, pasiuni, afecte și reacții emoționale specific umane, precum mânia, gelozia, regretul sau bucuria. În exegeza biblică, acest fenomen conceptual este interpretat ca o formă de acomodare lingvistică necesară pentru a face inteligibile acțiunile divine minții omenești limitate.
• asentare — Acțiunea de a asenta și rezultatul ei; proces psihic sau atitudine conștientă prin care o persoană își exprimă acordul intim, aprobarea profundă sau consimțământul deplin față de o idee, o doctrină ori o propunere. Spre deosebire de simpla acceptare formală, acest fenomen structural implică o aliniere valorică și o armonie internă cu principiile enunțate, garantând o aderență intelectuală veritabilă.
• asentiment — Aprobare voluntară, acord intim sau consimțământ formal dat unei propuneri, unei idei ori unei acțiuni inițiate de o altă persoană. În sens structural, reprezintă o adeziune deplină și conștientă, adesea bazată pe o armonie de opinii sau sentimente, depășind simpla toleranță pasivă pentru a deveni o validare activă.