#soclu
- acropodiu — Regiune anatomică distală a membrului superior sau inferior la vertebrate, care cuprinde oasele degetelor (falangele) și structurile musculo-tendinoase asociate acestora, reprezentând segmentul terminal de sprijin ori manipulare (mâna sau piciorul propriu-zis, excluzând metapodiul și basipodiul). În arheologie și istoria artei, termenul desemnează un piedestat înalt, o bază structurală sau un soclu ornat pe care este așezată o statuie ori o coloană monumentă.
- acroter — Element decorativ sau mic soclu structural plasat la baza ori în vârful unui fronton (pediment) al unui templu clasic sau al unei clădiri festive, servind ca suport direct pentru statui, urne votive, palmete sau alte ornamente sculptate din piatră ori bronz.
- acroteriu — Formă tehnică savantă sau transliterare directă a termenului latin acroterium; reprezintă micul soclu ori elementul de finisare decorativ amplasat în punctele cheie ale unui fronton clasic pentru a susține statui sau ornamente vegetale. Structura sa asigură distribuția corectă a greutății sculpturilor decorative pe structura de rezistență a antablamentului clădirii.
- antesoclu — Element arhitectural structural sau decorativ proeminent, situat în partea inferioară a unei clădiri, sub soclul principal, având rolul de a prelua încărcările mecanice inițiale și de a proteja structura de umiditatea solului. În designul clasic, această substructură proeminentă servește ca platformă de tranziție vizuală și volumetrică între nivelul terenului amenajat și corpul monumental al edificiului.