#strica

• abietin — Termen utilizat în vechea chimie farmaceutică pentru a descrie un principiu amar, o substanță rășinoasă sau o glicozidă extrasă din scoarța și acele unor specii de conifere (genul Abies). În secolele trecute, cercetătorii analizau abietinul pentru potențialul său febrifug (de scădere a febrei) și stimulant, însă supradozarea remediilor concentrate ce conțineau acest compus putea provoca iritații gastrice acute sau nefrită toxică.
• Abt Frantz — Denumirea populară și farmaceutică tradițională (provenită din spațiul germanic ca „Abbe Franz”) pentru o tinctură sau un elixir gastric tonic, utilizat în trecut ca remediu stomahic pentru stimularea digestiei, combaterea flatulenței și calmarea spasmelor abdominale. Formula sa se baza pe extracte hidroalcoolice din plante amare și aromatice, fiind un preparat frecvent întâlnit în farmaciile din Transilvania și Europa Centrală până la jumătatea secolului XX.
• albăstrică — Diminutiv popular, regional sau afectiv pentru albăstrea sau albăstriță; termen utilizat în anumite comunități rurale pentru a denumi floarea mică de un azur intens din lanurile de grâu (Centaurea cyanus) ori specii pitice de viorele și clopoței. În poezia lirică tradițională, cuvântul poartă o puternică încărcătură hipocoristică, sugerând fragilitatea și frumusețea discretă a florei spontane.
• altera — A schimba în rău forma, structura, calitatea sau natura esențială a unui lucru; a strica, a degrada, a corupe sau a falsifica. Aplicat la alimente sau substanțe organice, înseamnă a intra în descompunere; aplicat la sentimente, relații sau stări fizice, denotă o deteriorare ori o tulburare profundă.
• alterabil — Care se poate altera, degrada sau strica cu ușurință; predispus la descompunere chimică ori biologică sub influența factorilor externi (căldură, umiditate, aer). În sens larg, se aplică și lucrurilor abstracte care își pot pierde calitatea, trăsăturile inițiale sau stabilitatea structurală.
• alterat — Care a suferit un proces de alterare; degradat, stricat, descompus sau denaturat din punct de vedere fizic, chimic ori biologic. În sens abstract sau psihologic, descrie o stare fizică ori mentală tulburată, modificată în rău (de exemplu, o fizionomie desfigurată de emoție sau un adevăr falsificat).
• antiacid — Substanță chimică sau medicament cu proprietăți bazice ori alcaline, utilizat pentru a neutraliza aciditatea excesivă din sucul gastric și pentru a ameliora simptomele de arsură la stomac (pirozis) sau reflux gastroesofagian. În chimie și industrie, termenul descrie compușii capabili să contracareze efectele corozive ale acizilor prin reacții chimice de neutralizare, restabilind echilibrul pH-ului.
• antinoacid — Substanță chimică, preparat farmaceutic sau compus biologic capabil să reducă, să neutralizeze sau să inhibe secreția excesivă de acid clorhidric din sucul gastric; agent terapeutic utilizat pentru ameliorarea simptomelor de hiperaciditate, pirozis și disconfort esofagian asociate cu gastrita sau boala de reflux gastroesofagian.
• antipepsină — Anticorp, anticorp specific sau substanță biologică cu rol inhibitor care neutralizează activitatea enzimatică a pepsine de a digera proteinele. Acest factor structural protejează mucoasa gastrică de autodigestie și este utilizat în cercetarea clinică pentru a studia mecanismele homeostatice din interiorul stomacului.
• antisecretor — Care inhibă, diminuează sau oprește secreția unei glande sau a unui organ glandular; medicament utilizat în mod special pentru reducerea producției de acid gastric în stomac. În gastroenterologie, această clasă farmaceutică include inhibitorii pompei de protoni și blocantele receptorilor H2, fiind esențială în tratamentul ulcerului gastroduodenal și al bolii de reflux gastroesofagian.
• antiulceros — Care previne, combate, ameliorează sau vindecă ulcerul gastric ori duodenal; medicament sau agent biochimic activ (cum ar fi inhibitorii de pompă de protoni sau antagoniștii receptorilor H2) administrat pentru a reduce hipersecreția de acid clorhidric din stomac, a proteja mucoasa digestivă și a favoriza cicatrizarea leziunilor ulcerative.
• antroduodenostomie — Intervenție chirurgicală majoră ce constă în crearea unei anastomoze (legături artificiale directe) între antrul gastric și duoden, realizată de obicei după o rezecție parțială a stomacului sau în caz de obstrucție pilorică benignă ori malignă. Această procedură reface continuitatea anatomică și funcțională a tubului digestiv superior, permițând trecerea chimului gastric în intestinul subțire.
• arzătură — Leziune tisulară provocată de acțiunea directă a căldurii (foc, lichide fierbinți, aburi), a radiațiilor solare, a curentului electric sau a unor substanțe chimice corozive asupra pielii ori a mucoaselor. În sens structural medical, severitatea sa este clasificată pe grade (I-IV) în funcție de profunzimea distrugerii celulare. În limbaj colocvial, termenul descrie și senzația acută de usturime gastrică întâlnită în afecțiunile digestive sau urmele lăsate de un obiect încins pe o suprafață.
• austrică — Care aparține sau este specific unui grup ipotetic macro-fonic de limbi sau populații din sud-estul Asiei și regiunea Pacificului (marea familie austrică), ce regrupează ramurile austroasiatică și austroneziană. Termenul este utilizat în clasificările lingvistice structurale pentru a descrie trăsăturile fonetice, morfologice sau genetice comune acestor spații insulare și continentale.
• avaria — A produce o defecțiune, o degradare, o stricăciune sau o deteriorare gravă unui obiect, unui vehicul, unui mecanism sau unei instalații tehnice; a se strica ori a suferi o daună materială substanțială în urma unui accident, a unui impact sau a unei utilizări necorespunzătoare.