#suficienta
- autoaprovizionat — Care s-a aprovizionat singur sau prin mijloace proprii cu resursele, alimentele ori materiile prime necesare, fără a depinde de rețele de distribuție sau furnizori externi; caracterizat prin autosuficiență logistică sau independență în aprovizionare.
- autogospodări — A-și administra, organiza și asigura prin eforturi proprii toate resursele, bunurile și activitățile necesare traiului, funcționării sau bunei desfășurări a unei gospodării, comunități ori instituții, fără a apela la asistență, servicii sau subvenții din exterior.
- autogospodărire — Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei; formă de organizare și administrare autonomă a unei comunități, instituții sau gospodării, bazată exclusiv pe resursele, eforturile și deciziile proprii, fără intervenție sau sprijin financiar din exterior. Reprezintă un indicator de bază al autosuficienței economice și al independenței logistice.
- automulțumire — Stare de satisfacție exagerată, adesea nefondată sau îngâmfată, față de propriile calități, fapte, realizări ori situații de viață; complăcere pasivă în starea actuală, însoțită de absența spiritului critic și a dorinței de autodepășire. În psihologia comportamentală și analizele etice, termenul descrie o capcană a eului (suficiență) care blochează evoluția intelectuală sau spirituală prin refuzul sistematic al evaluărilor externe constructive.
- autosatisfacție — Sentiment de mulțumire, mândrie sau încântare față de propriile realizări, calități, acțiuni sau comportamente. În sens pozitiv, reprezintă o validare internă sănătoasă a eforturilor depuse, în timp ce în sens peiorativ sau critic, sugerează o stare de complacere, suficiență sau vanitate care poate bloca evoluția personală și autoanaliza obiectivă.
- autosuficiență — Capacitatea unui individ, a unei comunități, a unui stat sau a unui sistem de a-și asigura independența totală prin satisfacerea nevoilor materiale și funcționale prin resurse proprii. În psihologie, termenul definește adesea o stare de mulțumire de sine exagerată, o suficiență spirituală sau o infatuare care blochează receptivitatea față de mediu și dorința de perfecționare.
- azotemic — Care se referă la azotemie, care aparține acesteia sau prezintă caracteristicile unei acumulări anormale de compuși azotați în sânge; descrie starea clinică a unui pacient sau manifestările patologice declanșate de insuficiența renală avansată și retenția de uree și creatinină.
- azotemie — Condiție biochimică caracterizată prin prezența sau acumularea anormală în sânge a compușilor azotați non-proteici (în special uree și creatinină), ca urmare a scăderii ratei de filtrare glomerulară la nivelul rinichilor; prezența normală a acestor compuși în organism.