#tensiune arteriala

• aldosteron — Hormon steroid mineralocorticoid secretat de zona glomerulată a cortexului glandei suprarenale, având un rol esențial în reglarea echilibrului hidroelectrolitic și a tensiunii arteriale. Acesta acționează la nivelul tubilor distali ai rinichilor, stimulând reabsorbția sodiului și a apei și favorizând excreția potasiului și a hidrogenului.
• aldosteronism — Afecțiune clinică de natură endocrină determinată de secreția excesivă, patologică, a hormonului mineralocorticoid numit aldosteron de către cortexul suprarenalian. Această perturbare metabolică provoacă o retenție masivă de sodiu și apă în organism, însoțită de eliminarea exagerată a potasiului, având ca principale manifestări hipertensiunea arterială severă, oboseala musculară cronică și spasmele musculare.
• amețeală — Senzație neplăcută de dezechilibru, de instabilitate corporală sau de învârtire a spațiului înconjurător, asociată frecvent cu vertijul, stările lipotimice sau sincopa. Acest simptom structural poate fi declanșat de afecțiuni ale urechii interne, dereglări ale tensiunii arteriale, stări febrile, deshidratare severă, anemie, oboseală cronică, fluctuații hormonale (cum sunt cele din timpul sarcinii sau menopauzei) sau de factori psihologici precum atacurile de panică și anxietatea severă.
• angiotensină — Hormon peptidic cu acțiune vasoconstrictoare puternică, derivat dintr-un precursor plasmatic (angiotensinogen) printr-o cascadă enzimatică ce implică renina și enzima de conversie (ECA). Acest element structural binedefinit joacă un rol fundamental în reglarea tensiunii arteriale, stimularea secreției de aldosteron de către glandele suprarenale și menținerea echilibrului hidroelectrolitic din organism, constituind totodată ținta principală a tratamentelor antihipertensive moderne.
• antihipertensiv — Care scade tensiunea arterială crescută și previne riscurile cardiovasculare asociate; medicament utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. În sens farmacologic, acționează structural prin diverse mecanisme, cum ar fi blocarea receptorilor adrenergici, inhibarea enzimei de conversie a angiotensiniei, blocarea canalelor de calciu sau stimularea diurezei, restabilind echilibrul hemodinamic.
• arterial — Care aparține arterelor, se referă la artere ori se produce în interiorul acestor vase sanguine structurale; descrie sângele oxigenat, de culoare roșu-aprins, care este pompat de la inimă către țesuturile periferice ale organismului. În context clinic, termenul este utilizat ca element de bază în măsurarea și evaluarea parametrilor hemodinamici vitali, cum ar fi presiunea sau debitul circulator.
• arteriolă — Vas sangvin de dimensiuni microscopice, cu un diametru sub 100 de micrometri, situat structural între capetele terminale ale arterelor mari și rețeaua de capilare. Datorită stratului muscular neted bine dezvoltat din peretele lor, arteriolele acționează ca principalele vase de rezistență ale sistemului circulator, având rolul fundamental de a regla tensiunea arterială și distribuția regională a fluxului sangvin prin procesele de vasoconstricție și vasodilatație.
• arterioscleroză — Afecțiune vasculară cronică și degenerativă caracterizată prin îngroșarea, rigidizarea și pierderea elasticității pereților arteriali, proces corelat adesea cu îmbătrânirea sau cu depunerea de minerale în tunica medie a vaselor. Acest termen umbrelă include ateroscleroza (formarea de plăci lipidice în endoteliu) și arterioscleroza Mönckeberg (calcificarea mediei), ducând la reducerea complianței vasculare, creșterea presiunii sistolice și îngreunarea fluxului sangvin către organele vitale.