#teratologie

• ab ovo — Expresie latină provenită din scrierile lui Horațiu, însemnând literal 'de la ou'. În embriologie și toxicologia dezvoltării, se referă la analiza unui proces biologic, biologic celular sau a acțiunii unui agent teratogen (toxic care produce malformații) urmărit chiar de la stadiul de celulă-ou (zigot) sau din momentul fertilizării, pentru a înțelege mecanismul complet de alterare a dezvoltării intrauterine.
• ablefarie — Absența congenitală parțială sau totală a pleoapelor, studiată în antropologia fizică, zoologia comparată și biologia dezvoltării pentru înțelegerea mutațiilor genetice evolutive și a anomaliilor structurale la vertebrate. În studiile paleoantropologice și de dinamică a populațiilor animale, acest caracter morfologic este analizat ca o trăsătură recesivă extremă care afectează adaptabilitatea și protecția aparatului vizual în medii cu expunere solară intensă.
• abrahie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența totală sau dezvoltarea rudimentară a brațelor (membrelor superioare) la făt sau la un organism în evoluție; anomalie anatomică severă din clasa ageneziilor de membru, similară sau conexă cu amelia și abrahia congenitală.
• abrahiocefal — Monstru teratologic, făt sau organism cu malformații congenitale severe, caracterizat prin absența simultană a brațelor și a capului, ori prin unirea anormală și rudimentară a structurilor cefalice în absența membrelor superioare; (adjectival) care prezintă caracteristicile anatomice ale acestei anomalii de dezvoltare embrionară.
• abrahiocefalie — Malformație congenitală complexă și extrem de severă caracterizată prin absența simultană a capului (acefalie) și a ambelor membre superioare (abrahie) la făt sau la un organism în dezvoltare; anomalie de dezvoltare embrionară timpurie, incompatibilă cu viața, studiată în cadrul teratologiei clasice și experimentale.
• acardie — Absență congenitală totală a inimii sau oprire completă în dezvoltarea ontogenetică a cordului la un făt. Această anomalie structurală severă este incompatibilă cu viața extrauterină de sine stătătoare și este documentată aproape exclusiv în cadrul sarcinilor multiple monocoriale cu dezvoltare asimetrică (secvența TRAP), unde circulația sangvină a fătului afectat este susținută exclusiv de inima geamănului său prin intermediul unor anastomoze vasculare placentare.
• adactilie — Malformație congenitală rară caracterizată prin absența totală sau parțială a degetelor de la mâini ori de la picioare. Această anomalie structurală de dezvoltare embrionară poate apărea izolat sau ca parte a unui sindrom malformativ complex, fiind determinată de factori genetici mutaționali sau de agresiuni teratogene externe suferite de embrion în primele săptămâni de sarcină.
• agenosomie — Malformație congenitală gravă, de natură teratologică, caracterizată prin dezvoltarea incompletă sau absența parțială ori totală a organelor genitale externe și a peretelui abdominal inferior, asociată frecvent cu eventrația viscerelor. Această anomalie structurală severă este investigată clinic în cadrul patologiei fetale și este considerată în mod obișnuit incompatibilă cu supraviețuirea extrauterină pe termen lung.
• amficotilie — Fenomen morfogenetic sau anomalie embrionară vegetală caracterizată prin fuziunea structurală totală ori parțială a celor două cotiledoane, rezultând o structură tubulară sau în formă de pâlnie ce înconjoară mugurașul central (plumula). Această modificare anatomică, întâlnită accidental la unele plante dicotiledonate, este studiată în cadrul teratologiei vegetale și al ontogeniei semințelor.
• amielencefal — Termen medical din sfera teratologiei care desemnează un făt sau un organism malformat congenital, caracterizat structural prin absența totală sau dezvoltarea extrem de deficitară a măduvei spinării (amielie) și a mielencefalului (bulbul rahidian embrionar). Această anomalie neurologică severă este incompatibilă cu supraviețuirea și este investigată în cadrul patologiilor majore ale tubului neural.
• amielie — Malformație congenitală extrem de rară și gravă din spectrul defectelor de tub neural, caracterizată prin absența totală sau oprirea completă din dezvoltare a măduvei spinării. Această anomalie structurală severă apare în primele săptămâni ale embriogenezei din cauza eșecului de închidere a neuroporului posterior, fiind o condiție incompatibilă cu supraviețuirea extrauterină și adesea asociată cu alte malformații craniene majore.
• anoftalmie — Anomalie congenitală severă și rară caracterizată prin absența completă a unuia sau a ambilor globi oculari, cauzată de oprirea dezvoltării veziculelor optice în primele săptămâni ale vieții intrauterine. Această lipsă structurală oculară determină o reducere de volum a orbitei și a pleoapelor, fiind adesea asociată cu mutații genetice sau sindroame malformative complexe.
• anomaliflor — Care are flori anomale, neregulate sau asimetrice; caracteristic plantelor ale căror elemente florale (petale, sepale ori stamine) prezintă abateri structurale sau morfologice majore de la tiparul simetric standard al genului ori familiei din care fac parte. Acest epitet sau descriptor botanic este utilizat rar, în special pentru a defini varietăți monstruoase, mutații teratologice sau adaptări evolutive hibride.
• apneumie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și anatomică, a unuia sau a ambilor plămâni, ca urmare a unei oprirei timpurii a dezvoltării mugurelui respirator în faza embrionară. Această anomalie gravă este investigată în cadrul patologiei fetale și este asociată de regulă cu alte defecte majore de sistem.
• apodie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, unilaterală sau bilaterală, a picioarelor ori a membrelor inferioare din naștere; anomalie structurală severă de dezvoltare embrionară. În practica teratologică, această afecțiune este studiată în strânsă legătură cu dismelia și focomelia, reprezentând oprirea timpurie în evoluție a mugurilor membrelor posterioare.
• atelencefal — Malformație congenitală rară și extrem de gravă caracterizată prin dezvoltarea incompletă, defectuoasă sau oprirea din evoluție a encefalului (în special a emisferei cerebrale și a telencefalului) în timpul perioadei embrionare. Această anomalie structurală severă este adesea asociată cu defecte majore ale tubului neural sau ale cutiei craniene, fiind studiată în cadrul teratologiei clinice.
• automelă — Formă rară de anomalie morfologică congenitală sau monstruozitate teratologică la insecte, caracterizată prin prezența unuia sau mai multor apendice supranumerare (picioare, antene) inserate anormal pe propriile segmente toracice sau cefalice, adesea ca urmare a unei diviziuni embrionare aberante. În entomologia structurală, acest fenomen este studiat pentru înțelegerea mutațiilor homeotice și a genelor care controlează segmentarea și dezvoltarea corectă a axelor corporale.
• automorfoză — Anomalie morfologică, modificare structurală spontană sau malformație directă apărută la o plantă, provocată exclusiv de factori de natură internă (genetici, fiziologici, hormonali intrinseci), independent de orice acțiune directă a mediului extern sau a paraziților. În histologia vegetală, acest fenomen este studiat pentru înțelegerea abaterilor spontane de la tiparul normal de creștere și a mutațiilor somatice spontane din țesuturile meristematice.
• autozit — Componentul dintr-un cuplu de monștri dubli sau gemeni siamezi asimetrici care este complet dezvoltat din punct de vedere anatomic și capabil de viață independentă, hrănind și susținând metabolic celălalt geamăn rudimentar, parazit sau incomplet, atașat de corpul său.