#teren

• adâncos — Care prezintă multe adâncituri, neregularități de relief sau cavități structurale pronunțate; teren, parcurs sau mediu fizic plin de gropi, văi adânci ori depresiuni succesive. În sens stilistic sau regional, termenul descrie o suprafață fragmentată geomorfologic care îngreunează deplasarea și colectează în mod natural apele de șiroire.
• aerotopograf — Inginer sau tehnician specialist specializat în realizarea ridicărilor topografice și a măsurătorilor de teren prin intermediul aerofotogrammetriei; specialist care interpretează și transpune planimetric fotografiile realizate din aeronave pentru a elabora hărți exacte ale reliefului. În sens instrumental izolat, termenul poate desemna și un dispozitiv optic complex utilizat pentru restituția și redarea stereoscopică a cliseelor aeriene.
• agrosilvic — Care se referă la combinarea integrată, pe același teren, a activităților agricole (cultivarea plantelor, pășunatul) cu cele silvice (plantarea și exploatarea arborilor). Termenul descrie sistemele de gospodărire durabilă a teritoriului, perdelele forestiere de protecție a culturilor sau politicile de mediu care unesc exploatarea agrară cu conservarea pădurilor.
• Agrostis stolonifera — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), caracterizată prin producerea de stoloni lungi, târâtori, cu ajutorul cărora formează un covor verde extrem de des, fin și elastic. Datorită capacității sale remarcabile de regenerare rapidă și rezistenței la tunderea foarte joasă, este utilizată pe scară largă în întreaga lume pentru înființarea terenurilor de golf, a terenurilor de sport de lux și a gazonului ornamental de înaltă calitate.
• agrotehniciană — Femeie specialistă cu studii medii sau tehnice în domeniul agriculturii care se ocupă cu aplicarea practică, supravegherea și executarea corectă a lucrărilor agrotehnice pe teren. Aceasta monitorizează parametrii de semănat, reglează utilajele specifice, supraveghează distribuția îngrășămintelor și coordonează echipele de operatori din cadrul unei exploatații agricole.
• alipire — Acțiunea de a alipi sau starea a ceea ce este alipit; îmbinare structurală strânsă a două elemente cu ajutorul unui adeziv, prin sudare ori prin fixare mecanică. În cadastru, urbanism și dreptul de proprietate, reprezintă operațiunea tehnică și juridică de unificare a două sau mai multe parcele de teren învecinate pentru a forma un singur corp de proprietate.
• alipuire — Acțiunea de a alipi și rezultatul ei; operațiunea juridică și tehnică prin care două sau mai multe imobile învecinate, înscrise în cărți funciare distincte, sunt unite într-un singur corp de proprietate din punct de vedere cadastral. În sens urbanistic, procesul permite comasarea parcelelor de teren în scopul realizării unui proiect de construcție unitar, respectând reglementările legale privind planul urbanistic zonal sau general.
• alunecare — Acțiunea de a (se) aluneca și rezultatul ei; mișcare continuă și lină pe o suprafață lucioasă sau umedă. În geomorfologie, desemnează deplasarea naturală sau accidentală a unor mase de pământ ori de rocă de-a lungul unui versant înclinat, cauzată de infiltrațiile de apă ori de gravitație (alunecare de teren).
• alunecări — Forma de plural a substantivului 'alunecare'; desemnează multiple fenomene geomorfologice de deplasare a maselor de pământ ori de rocă pe versanții înclinați, sau acțiuni repetate de glisare mecanică.
• alunecătură — Formă populară sau regională rară pentru 'alunecare'; locul unde s-a produs o prăbușire, o surpare de pământ sau o dislocare de sol pe versantul unui deal; (fig.) cicatrice sau urmă lăsată de un obiect care a glisat violent.
• Amantes, amentes — Locuțiune latină celebră provenită dintr-o comedie a dramaturgului Terențiu (Andria), tradusă literal prin 'Îndrăgostiții sunt nebuni' sau 'Cei ce iubesc sunt lipsiți de minte'. Expresia evidențiază jocul de cuvinte paronimic dintre 'amantes' (îndrăgostiții) și 'amentes' (nebunii / cei fără minte), fiind utilizată de secole pentru a descrie starea de iraționalitate, idealism și pierdere a simțului practic ce însoțește pasiunea amoroasă intensă.
• amplasa — A fixa, a așeza sau a stabili locul de funcționare ori de existență al unui obiect, al unei construcții, al unui monument sau al unui ansamblu arhitectural pe un anumit teren. În sens administrativ și tehnic, acțiunea presupune determinarea unor coordonate spațiale precise în conformitate cu planurile de urbanism, avizele legale și cerințele funcționale ale proiectului.
• amplasament — Locul, terenul sau porțiunea de suprafață terestră delimitată precis pe care este situată, se construiește sau urmează să fie montată o clădire, o instalație tehnică ori o tabără militară. Reprezintă un element de referință fundamental în documentațiile cadastrale și în autorizațiile de construire, definind cadrul fizic și juridic al investiției.
• anghenarie — Termen specializat sau colectiv ce desemnează o cultură organizată, un teren agricol sau o plantație experimentală destinată exclusiv cultivării anghinarei. În sens extins, cuvântul poate descrie și un spațiu de depozitare ori o zonă de prelucrare primară a acestor plante, reflectând o nișă agricolă orientată spre producția de masă vegetală pentru farmacologie sau gastronomie fină.
• antropoloagă — Forma feminină pentru 'antropolog'; femeie specialistă în antropologie, știința care se ocupă cu studiul complex al omului sub aspect biologic, evolutiv, cultural, lingvistic și social. Această cercetătoare analizează originile umanității, diversitatea anatomică a populațiilor, structurile de rudenie, miturile și comportamentele comunităților arhaice ori moderne.
• antropologă — Forma feminină pentru 'antropolog'; femeie specialistă în antropologie, știința care se ocupă cu studiul complex al omului sub aspect biologic, evolutiv, cultural, lingvistic și social. Această cercetătoare analizează originile umanității, diversitatea anatomică a populațiilor, structurile de rudenie, miturile și comportamentele comunităților arhaice ori moderne.
• aplanat — Care a fost făcut plat, netezit sau nivelat prin presare ori finisare mecanică; în sens figurat, descrie un conflict, o neînțelegere sau o criză care a fost stinsă, potolită ori rezolvată în mod pașnic. În biologie sau anatomie, se referă la un organ ori o structură anatomică turtită sau comprimată în mod natural pe o anumită direcție axială.
• aplecușat — Care prezintă o înclinare ușoară, o pantă lină sau o structură aplecată în mod discret; teren, drum ori acoperiș caracterizat printr-un relief ce favorizează scurgerea naturală a apelor fără a prezenta o pantă abruptă sau periculoasă.
• arabil — Care poate fi arat; teren cultivat sau pretabil pentru cultivarea regulată a plantelor agricole prin intermediul arăturii și al altor lucrări mecanice. Reprezintă o resursă naturală fundamentală în economie și agronomie, fiind esențial pentru producția globală de alimente, securitatea alimentară și dezvoltarea rurală sustenabilă.
• are — Formă de indicativ prezent, persoana a III-a singular și plural a verbului tranzitiv 'a avea', utilizată structural pentru a exprima posesia, deținerea, existența sau o obligație. Ca substantiv feminin la plural, reprezintă unități de măsură pentru suprafețe agrare (pluralul lui 'ar'), fiecare unitate fiind echivalentă cu 100 de metri pătrați. În botanică și arhaisme, poate fi o variantă fonetică scurtă sau derivat structural regional asociat cu specii de plante sau unelte.