#termeni tehnici

• adâncitoriu — Care servește la adâncire sau la executarea unei adâncituri; sculă, dispozitiv ori mecanism specializat utilizat în atelierele mecanice pentru lărgirea, finisarea sau calibrarea structurală a unor găuri executate anterior în piese metalice sau din lemn. În sens adjectival sau arhaic, descrie un element care produce o penetrare profundă sau care determină o creștere a adâncimii unei suprafețe ori structuri geometrice.
• alcalescență — Proprietatea de a fi alcalescent; starea unei substanțe, a unei soluții sau a unui mediu organic care prezintă o alcalinitate slabă, incipientă sau în curs de dezvoltare. Reprezintă faza tranzitorie sau caracterul chimic moderat în care pH-ul evoluează dinspre zona neutră către cea bazică, fără a atinge o valoare puternic corozivă.
• amaraj — Manevră tehnică de fixare, legare sau ancorare fermă a unei nave, ambarcațiuni, hidroavioane sau încărcături cu ajutorul unor cabluri, odogoane ori lanțuri speciale pentru a preveni deplasarea accidentală sub influența valurilor, a vântului sau a tangajului. În aviația marină, termenul desemnează acțiunea de coborâre și așezare controlată a unui hidroavion sau a unei capsule spațiale pe suprafața apei.
• amarinare — Acțiunea de a amarina și rezultatul ei; procesul de adaptare fizică, psihologică și fiziologică a unui echipaj sau a unei persoane la condițiile specifice vieții pe mare (combaterea răului de mare, formarea reflexelor de navigație). În aviația navală, termenul desemnează adaptarea constructivă sau structurală a unei aeronave ori a unui echipament militar pentru a putea fi operat în siguranță la bordul navelor sau portavioanelor, prin protecție anticorozivă și sisteme de pliere.
• ambarda — Manevră accidentală sau involuntară prin care o navă, o ambarcațiune sau o aeronavă se abate brusc de la drumul său rectiliniu, oscilând în jurul axei sale verticale sub influența valurilor, a vântului de travers sau a unei defecțiuni la sistemul de guvernare (din fr. embarder). În contextul bazelor de date lingvistice, este reținut ca descriptor tehnic specific pentru înregistrarea corectă a terminologiei nautice.
• ambardee — Abatere bruscă, involuntară și temporară a unei nave, ambarcațiuni sau aeronave de la cursul normal de navigație sau de zbor, provocată de acțiunea curenților, a valurilor, a rafalelor de vânt ori de o manevră greșită a cârmei (din fr. embardée). În sens tehnic, reprezintă rezultatul fizic al procesului de ambardare, manifestat printr-o mișcare oscilatorie pe axa verticală care trebuie corectată rapid pentru a menține siguranța drumului.
• antecală — Compartiment tehnic sau spațiu de depozitare situat în partea din față a unei nave (la proa), poziționat înaintea calelor principale de marfă. Acest spațiu este utilizat adesea pentru stocarea echipamentelor de ancorare, a parâmelor, a sculelor de punte sau a altor materiale auxiliare necesare echipajului pentru manevrele maritime.
• apucător — Ca substantiv, reprezintă o persoană care apucă sau înșfacă ceva, ori un dispozitiv mecanic utilizat în industrie pentru prinderea, extragerea și manipularea pieselor; ca adjectiv, descrie un comportament lacom, hrăpăreț, orientat instinctiv spre acumularea rapidă și adesea incorectă de bunuri sau avantaje materiale.
• apuitoriu — Variantă arhaică și regională pentru termenul 'apuitor'; desemnează o unealtă rudimentară din lemn sau fier utilizată în gospodăriile rurale pentru baterea, tasarea și nivelarea pământului reavăn, ori o persoană care ajută la fixarea stâlpilor sau grinzilor în construcțiile tradiționale.
• apunătoriu — Formă arhaică și regională pentru 'apunător'; desemnează o unealtă meșteșugărească utilizată pentru fixarea, așezarea structurală ori calibrarea pieselor în poziții fixe, sau un asistent de meșter care sprijinea elementele de construcție în arhitectura rurală veche.
• apupa — A orienta sau a așeza o navă cu pupa (partea din spate) spre un anumit punct de reper, spre un cheu sau în direcția vântului și a valurilor; la reflexiv, se referă la acțiunea unei ambarcațiuni de a se înclina longitudinal spre înapoi din cauza repartizării greșite a încărcăturii ori a forțelor hidrodinamice în timpul marșului.
• areometrie — Ramură a metrologiei și fizicii aplicate care se ocupă cu studiul tehnicilor, metodelor și principiilor matematice de măsurare a densității sau a greutății specifice a lichidelor cu ajutorul areometrelor. În sens structural-ingineresc, areometria se bazează pe legea lui Arhimede privind echilibrul corpurilor plutitoare, fiind esențială în controlul calității din industria chimică, petrolieră, alimentară și în vinificație.